Istoria Imperiul Roman a fost dominat de bărbați, care s-au afirmat prin inteligența, iscusința lor militară și puterea pe care au câștigat-o. Totuși, între figurile celor mai viteji conducători ai Romei și-a făcut locul și o femeie, care dacă ar fi avut dreptul să poarte coroana, cu siguranță ar fi fost una dintre cele mai impunătoare figuri ale imperiului. Fulvia s-a afirmat ca mamă, soție, figură politică, comandat militar și a avut dușmani pe măsură, care ar fi făcut orice să o vadă dându-și ultima suflare.
Primii ani din viață și originea Fulviei
Când vine vorba despre copilăria și adolescența Fulviei, nu se pot spune prea multe lucruri. Data sa de naștere a fost aproximată, undeva între anii 84 și 70 î.Hr., pe baza evenimentelor din viața mamei sale, Sempronia. Astfel, nu a fost transmisă nicio informație sau menționare a acesteia până în anul 52 î.Hr., atunci când s-a căsătorit cu Publius Clodius Pulcher.
Se pare totuși că a fost ultima supraviețuitoare a două familii renumite ale Romei : Fulvii și Sempronii Tuditani, lucru ce i-a asigurat încă de la începutul vieții o poziție socială foarte bună, dar și o avere impresionantă, pe care a gestionat-o perfect.
Cu toate că este cunoscută drept soția lui Marc Antoniu, trebuie menționat faptul că nu împăratul Imperiului Roman a fost prima sa dragoste sau bărbatul care a ridicat-o din punct de vedere social. În realitate, ea a mai fost căsătorită de doi ori înainte și a moștenit pe această cale sume importante de bani, așa că era deja o figură foarte cunoscută în societatea romană. Mai mult, există credința conform cărora decizia Fulviei de a avea un al treilea mariaj în anul 44 î.Hr. a fost motivată de stabilitatea materială.
Viața Fulviei înainte de Marc Antoniu
În timpul Războiului Civil Roman, Publius Clodius Pulcher era un om politic foarte implicat și de succes, care a reușit prin activitatea sa să atragă ura celor din jurul său. În ciuda faptului că era susținut de populația de rând, clasa aristocrată nu-l vedea cu ochi buni, așa că în cele din urmă a sfârșit ucis în timpul unei confruntări.
Fulvia s-a dovedit încă de atunci a fi o soție foarte implicată și dornică să-și susțină partenerul în planurile sale. Era foarte interesată în activitățile lui Clodius, așa că adesea îl însoțea în călătoriile sale și era informată în ceea ce priveșe contextul politic al statului. După moartea soțului său, aceste interese au continuat și i-au permis să se afirme de una singură, fără să aibă nevoia de susținerea unui bărbat.
În semn se respect pentru soțul său ucis, dar și pentru a se revolta în fața inamicilor acestuia și a modului brutal în care l-au ucis, ea a aranjat ca corpul decedat al acestuia să fie expus public în Piața Romei. Astfel, oamenii de rând au fost capabili să-și prezinte simpatia față de familia decedatului, dar și să vadă adevărul din spatele complotului pe care adversarii săi l-au pus la cale.
După ce perioada de doliu a trecut, viața Fulviei a mers în cele din urmă mai departe. S-a recăsătorit cu Gaius Scribonius Curio, bărbat al cărui drum în viață era asemănător cu cel al răposatului său soț. Uniunea cu aceasta i-a adus numeroase beneficii, deoarece era foarte lăudată în rândul poporului, în special în urma acțiunilor sale recente. Nici legătura lor nu avea să dureze prea mult, iar Fulvia va ajunge iarăși văduvă. De data aceasta, soțul său a fost ucis în urma unei campanii militare în Africa, la doar câțiva ani după ce s-au căsătorit.
Căsătoria cu Marc Antoniu
Cum era de așteptat, Fulvia și-a plâns partenerul și a păstrat o prezență modestă în societate în conformitate cu doliul impus social, apoi s-a orientat către un alt bărbat. De data aceasta, alegerea sa a fost Marc Antoniu, care încă nu devenise cea mai importantă figură a Romei.
Și-au declarat oficial iubirea în fața oamenilor în anul 46 î.Hr., dar relația lor amoroasă se pare că a început cu mult înainte de acest moment. Conspiratorii au afirmat chiar că înainte de a-i fi soție lui Antoniu, Fulvia i-a fost amantă, în ciuda faptului că a fost căsătorită cu doi bărbați importanți ai Romei.
În adevăr, Antonius renunţând la viaţa de petreceri, s-a căsătorit cu Fulvia…, femeie care nu se gândea la torsul lânii, nici la grija gospodăriei şi care nu era mulţumită să domine un soţ oarecare, ci voia să conducă pe un conducător şi să comande un comandant.
Acest punct al vieții lui Marc Antoniu îl găsește în plină ascensiune politică, deja apropiat al Împăratului Cezar și cu o poziție importantă în stat. Doi ani mai târziu, a intrat în celebrul conflict cu Cicero, unde s-a bucurat de susținerea și apărarea soției sale. În timp ce Cicero îl acuza că este o amenințare pentru statul Roman, ea se folosea de relațiile și reputația sa pentru a dovedi contrariul. În cele din urmă, filosoful a fost ucis, iar amenințarea pe care o reprezenta a dispărut pentru totdeauna.
Apogeul puterii și sfârșitul vieții
După asasinarea lui Iulius Cezar, Antoniu a devenit cel mai puternic om în stat, iar Fulvia, în aceeași măsură, a câștigat aceeași putere politică. Puterea vine însă cu multe sacrificii, iar pentru ea a însemnat înfruntarea multor inamici, care încercau la tot pasul să o doboare. A luat naștere astfel în anul 43 î.Hr. Cel de-al Doilea Triumviat, condus de Marc Antoniu, Octavian și Marcus Lepidus.
Cu toate că conduceau întreg statul, moartea Împăratului Iulius Cezar trebuia răzbunată. Antoniu a plecat în Bătălia de la Filippi, iar Fulvia a rămas în Roma, unde trebuia să-și exercite îndatoririle politice. În următorii ani, Antoniu o cunoaște pe Cleopatra, de care se îndrăgostește iremediabil și cu care începe o aventură, în timp ce soția sa era ținta tot mai multor dușmani și încerca cu greu să apere cinstea numelui său și să le poarte de grijă celor cinci copii pe care îi avea din cele trei căsnicii.
Situația s-a înrăutățit în anii ce au urmat, iar implicarea militară și politică a Fulviei nu avea decât să-i aducă sfârșitul. Inima sa a încetat să bată în anu 40 î.Hr. pe ţărmurile golfului Corint.
