Japonismul: ce are în comun arta lui Claude Monet cu arta japoneză

Picturile lui Claude Monet sunt exemple importante ale modului în care estetica japoneză a influențat arta occidentală – o frenezie cunoscută sub numele de „japonism”. Citiți mai multe despre relația lui Monet cu Japonia. Claude Monet, la fel ca mulți alți artiști impresioniști, a avut un profund interes pentru arta japoneză.

Noutatea și rafinamentul său au fascinat mulți europeni. A fost o adevărată revelație, Japonia a fost complet izolată de lumea exterioară aproape 200 de ani. În acea perioadă – din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea – artiștii japonezi au putut dezvolta un vocabular artistic distinct care a rămas complet neatins de influențele externe.

Cu toate acestea, în 1852, Navele Negre au ajuns în golful orașului Edo (Tokyo modern), iar marina americană a forțat shogunatul să se deschidă în cele din urmă pentru comerț. Pentru prima dată în istoria modernă, străinii au putut intra în țara soarelui răsare. Și pentru prima dată, lumea occidentală a privit picturile extraordinare de la Școala Rinpa și detaliile fine, multicolore, ale stilului ukiyo (engl. „Lumea plutitoare”).

Impactul artei japoneze asupra artei moderne europene și a impresionismului

Se crede că artistul modern Gustave Courbet, care a pregătit calea mișcării impresioniste din Franța, ar fi văzut celebra gravură pe lemn Marele val de la Kanagawa al artistului japonez Katsushika Hokusai. Un privilegiu pe care l-a avut înainte de a picta o serie a Oceanului Atlantic în vara anului 1869.

După ce Courbet a descoperit arta japoneză, și-a schimbat perspectiva estetică. În secolul al XIX-lea artiștii europeni să idalizau frumusețea naturii. Courbet, sub influența artei japoneze, decide să ofere o viziune intensă asupra mării furtunoase, chinuit și deranjant. Surprinde în pictura sa o artă dezvăluită în toată puterea sălbatică a forțelor naturii. Viziunea pe care Courbet a prezentat-o ​​cu picturile sale trebuie să-i fi deranjat profund pe tradiționaliștii academici ai Salonului de la Paris.

Influența artei japoneze asupra artiștilor europeni nu s-a limitat la o mică parte dintre ei. A devenit un fenomen larg răspândit, care, mai târziu, va fi numit japonism. Această fascinație pentru toate elementele japoneze a fost curând motiv de revoltă al intelectualilor și artiștilor francezi și europeni. Printre ei se numărau Vincent van Gogh, Edouard Manet, Camille Pissarro și tânărul Claude Monet. Între anii 1860 și 1890, artiștii occidentali abordau elemente japoneze și experimentează noi tehnici. De asemenea, încep să integreze obiecte și decoruri specific nipone (Kakemono vertical).

Artiștii europeni acordă mai multă atenție armoniei, simetriei și compoziției spațiilor goale. Aceasta din urmă a fost una dintre cele mai fundamentale contribuții ale artei japoneze în Europa. Filosofia antică a lui Wabi-Sabi a modelat profund estetica în Japonia. Din acest motiv, artiștii japonezi încearcă întotdeauna să evite supraîncărcarea operelor de artă, dezvoltând un fel de teamă. În Europa, dimpotrivă, o teamă față de gol a modelat predominant simțul estetic. Prin urmare, compoziția spațiilor goale oferă artiștilor o nouă posibilitate de a face aluzie la semnificații sau sentimente ascunse. Pictorii impresioniști au reușit în cele din urmă să transforme râurile, peisajele sau chiar iazurile de nuferi în suprafețe poetice de proiecție ale unei lumi interioare.

„Mi-a luat mult timp să-mi înțeleg nuferii … Le-am crescut fără să mă gândesc să le pictez…. Și apoi, dintr-o dată, am avut revelația descântecului iazului meu. Mi-am luat paleta”. —Claude Monet, 1924

Claude Monet a înțeles cum să îmbine motivele japoneze cu propria sa paletă impresionistă pentru a stabili o înțelegere hibridă, transcendentă, a primatului naturii. Și-a dezvoltat propriul stil artistic, concentrându-se asupra luminii, care a fost, de fapt, chiar subiectul pânzelor sale. Poate că e motivul principal pentru care Monet și picturile sale impresioniste au o abordarea atât de distinctă.

Sursa: thecollector