Home > Cultură > Istorie > Motivele pentru care Alexandria era un centru cultural în Antichitate
Istorie Premium

Motivele pentru care Alexandria era un centru cultural în Antichitate

Motivele pentru care Alexandria era un centru cultural în Antichitate

Decizia care a stat la baza înființării marelui oraș antic Alexandria a aparținut lui Alexandru cel Mare, datorită lui a fost ales locul în care avea să se creeze și să se dezvolte una dintre cele mai mari biblioteci ale lumii. Prin intermediul unui atac strategic s-a putut ajunge la amplasarea ideală a Alexandriei, undeva între Lacul Mareotis și Marea Egee, o locație care i-a asigurat un port natural, extrem de avantajos pentru apărare cât și pentru comerț. După moartea sa, succesul lui Ptolomeu a fost asigurat. Era o perioada în care Atena nu se mai bucura de foarte multă prosperitate, una în care Alexandria se dezvolta din ce în ce mai mult umbrind marile civilizații de la cea vreme.

Ptolemeu I a fost cel care a condus Alexandria în secolul al III- lea a. Chr. Se crede că tutorele său a fost Aristotel, misiunea filosofului grec era de a oferi întreaga sa înțelepciune și toate cunoștințele sale generațiilor tinere care-l urmau. Acesta a înființat în Atena o școală de filosofie cunoscută sub denumirea de Lyceum (gr: Λύκειον, Lykeion), în cadrul căruia a creat și o mare bibliotecă și un muzeu care era constituit din multe obiecte, mare parte dintre ele primite de la Alexandrul cel Mare. Însă Grecia și-a atins și ea zilele declinului, iar pe resursele sale de înțelepciune Alexandria s-a constituit, preluând marile valori clasice, mare parte din ele fiindu-i insuflate lui Alexandrul cel Mare chiar de către Aristotel.

Motivele pentru ca Alexandria era un centru cultural în Antichitate

EtosulEtosul dinastiei ptolemeice își avea rădăcinile în înțelepciunea aristoteliană, acest lucru este cât se poate de firesc având în vedere că Ptolemeu al II- lea a fost instruit de Strato din Lampsac, un succesor de-al lui Aristotel. Importanța lui Aristotel este un crucială, a fost în adevăratul sens al cuvântului o influență fondatoare. Filosofia sa se baza pe observație și pe colectarea datelor, precum și pe raționamentul logic. Cu alte cuvinte, o încercare timpurie de a dezvolta metoda științifică.

Cultura a fost un element educativ constitutiv în Alexandria, unde învățătura s-a îndepărtat de meditația filosofică abstractă, care devenise deja o materie al cărei viitor era aproape fără speranță în cazul altor centre culturale din lumea antică. O cultură a unui studiu empiric mai riguros a apărut la scară largă pentru prima dată prin intermediul lui Aristotel. O parte din succesul proiectului bibliotecii a constat în existența contextului potrivit, cel care a  fondat și a creat Alexandria Antică. Trei culturi distincte, dar alfabetizate, au format majoritatea populației de la întemeierea ei, au fost:

  1.  popoarele vorbitoare de greacă aduse de Ptolemeu,
  2.  populația indigenă egipteană, și
  3.  o uriașă diaspora evreiască, care s-a mutat la Alexandria după cucerirea Ierusalimului.

Culturile enumerate mai sus au reprezentat punctele cheie de la acea vreme și au fost realmente de neegalat prin prisma bogăției lor culturale și a istoriei atent înregistrate. Colecția principală a bibliotecii era în mare parte greacă, cu un număr mare de texte egiptene și traduceri grecești ale scrierilor ebraice. Faimoasa piatră Rosetta provine din Alexandria Antică, opera traducătorilor care știau să traducă din mai multe limbi. Alexandria a continuat să fie un vibrant centru multicultural în perioada romană. Portul său enorm a devenit un important element care a transformat Alexandria într-un centru comercial. Egiptul a fost „coșul de dospire” al lumii, din perioada ptolemeică până la căderea Romei. Toți cei care doreau să facă comerț, treceau prin marele port. Orașul antic a devenit fenomenal de bogat și cosmopolit.

Alexandria exporta cărți în afara alimentelor asta pentru că Egiptul controla întregul comerț cu hârtie, sau papirus. Iar acest aspect a atras oamenii din toate colțurile lumii, mare parte din ei fiind în căutarea bogățiilor lumii vechi. Medicina antică își atinge apogeul sub conducerea dinastiei ptolemeice a Egiptului. Medicii greci din perioada clasică au lucrat într-o oarecare măsură la studierea anatomiei, dar au petrecut mai mult timp oferind modele teoretice extinse pentru a explica funcționarea corpului uman. Egiptenii, pe de altă parte, aveau o înțelegere mult mai bună a anatomiei practice datorită unei lungi istorii de mumificare.

Religia din perioada antică reprezenta o barieră importantă în parcursul ascensiunii medicinei în lumea antică. Pentru a se putea percepe mai bine modul în care funcționa corpul uman, pentru a putea înțelege mai multe din cadrul disecției a fost nevoie de vivisecție – disecția pe un subiect viu. Limitele impuse pe criteriile religioase din lumea greacă și romană au făcut acest lucru imposibil pentru cea mai mare parte a antichității, dar ptolemeii erau interesați de cunoștințele medicale, mai puțin de puritatea religioasă. Acest lucru a fost posibil prin intermediul sacrificării prizonierilor care erau oferiți ca subiect de studiu pentru oamenii de știință. Celebrul duo medical Herophilus și Erasistratus a scris în special texte importante transmise de generații în urmă. Au reușit să descrie pentru prima dată sistemul nervos motor și senzorial, majoritatea organelor, creierul și nervul optic. De asemenea, au contribuit enorm la înțelegerea inimii și a circulației sângelui. Lucrarea lui Herophilus despre inimă nu va mai fi potrivită până la William Harvey în secolul al XIX-lea.

În anul 641, Alexandria ajunge în mâinile invadatorilor arabi. Populația sa de bază a fost atât de devotată propriei versiuni a creștinismului, încât creștinii au rămas sub stăpânirea musulmană și rămân un grup important în Egipt astăzi. Centrul culturii s-a schimbat dramatic la nivel global odată cu apariția imperiilor islamice, iar orașul luminii este în această perioadă, a fost frumosul oraș Damasc și, mai târziu, orașul Bagdad. Marele oraș, Alexandria Antică va fi în cele din urmă înghițit de ocean. Marea bibliotecă a fost arsă, la o dată rămasă încă necunoscută, care este puternic dezbătută de savanți. Farul și celelalte minuni ale Alexandriei au fost distruse de război și putrezire sau îngropate sub nisip. Cu toate acestea, influența Alexandriei va trăi; textele produse acolo vor conduce Renașterea și epoca de aur islamică.

Recomandări autor