Home > Cultură > Istorie > Perioada Yamato, epoca în care budismul este introdus în Japonia
Cultură Istorie

Perioada Yamato, epoca în care budismul este introdus în Japonia

Perioada Yamato, epoca în care budismul este introdus în Japonia

Perioada Yamato (250-710 d.Hr.) este epoca istoriei japoneze în care curtea imperială domnește în prefectura Nara de astăzi, numită Yamato în acele vremuri. Epoca Yamato cuprinde perioada Kofun și perioada Asuka în care budismul este introdus în Japonia. „Yamato uji” sau clanul este cel care deține puterea până în secolul VI, stabilind un guvern centralizat în Yamato, situat lângă Kyoto. În acest articol, vom oferi detalii despre perioada Yamato.

Epoca Yamato

În această perioadă, Japonia face comerț și menține relații diplomatice cu China și Coreea, primind imigranți și elemente culturale. Apare sistemul de scriere, puterea este centralizată, societatea se bazează pe ierarhia socială și este înființat un guvern după modelul Chinei. Budismul este introdus în 552 și este religia principală până în 600, perioadă în care sunt construite multe temple. La începutul secolului VII, este adoptată o nouă constituție, sub domnia prințului Shotoku.

Kofun (250-538) și Asuka (538-710) sunt perioadele epocii Yamato. Până în secolul VI, clanurile Yamato au mai multă putere decât clanurile vecine. Perioada Kofun este o perioadă arheologică iar perioada Asuka este o perioada istorică – capitala este stabilită la Asuka, în prefectura Nara de astăzi. Japonia fusese locuită de oamenii Jomon cu o mie de ani în urmă. Cu secole înainte de perioada Yamato, chinezii și coreenii au migrat spre arhipelagul japonez, influențând cultura. Ei au adus călăria, element care aduce schimbări majore în perioada Kofun. Japonia, China și Coreea comunică din epoca neolitică, menținând legăturile și mai târziu. Cultura Yayoi care începe cultivarea orezului în Japonia, este fragmentată politic. Evoluează spre societatea Yamato, cu o cultură centralizată și patriarhală.

Perioada Kofun

Kofun se referă la tipul de morminte din această epocă. China și Coreea continuă să influențeze Japonia prin migrație, comerț, călătorii și elemente culturale. Artefactele mormintelor din China și Coreea sunt asemănătoare, fiind o dovadă a influenței culturale și tehnologice. De abia în anul 300 d.Hr., aproape de perioada Kofun, triburile arhipelagului japonez au început să formeze un stat unitar, bazat pe o ierarhie. Între Japonia și China nu existau contacte. Apar mormintele mari, în vremuri de războaie interne, în care liderii locali concurează pentru a deține puterea în Honshu și Kyushu. În perioada Kofun, Joponia se deschide influenței chineze. Cărțile din China sunt cea mai prețioasă marfă comercială, ajutând la introducerea filozofiei chineze în Japonia. Până în a doua jumătate a secolului VI, Japonia importă fier și oglinzi din bronz decorate din China, prin Coreea.

Mormânt Kofun

Kofun înseamnă „mormânt vechi” și se referă la mormintele construite pentru clasa conducătoare în secolele IV-VII. Movilele funerare sunt diferite, fiind asociate cu ritualuri funerare complexe. Unele movile sunt înconjurate de șanțuri și conțin camere funerare din piatră, de dimensiuni mari. Au forme diverse dar cele simple sunt pătrate sau rotunde. Un stil distinct de mormânt este „gaura cheii”, cu fața în formă de pătrat și spatele în formă rotundă. Multe movile funerare erau detaluri naturale, sculptate până la forma dorită. Dimensiunile variază de la câțiva metri la 400 de metri lungime. Până la sfârșitul erei Kofun, mormintele rezervate liderilor au început să fie construite și pentru oamenii de rând. Cele mai mari morminte aparțin împăraților Ojin și Nintoku. Intrarea în camera funerară putea fi verticală (tate-ana) sau orizontală (yoko-ana).

Mormântul împăratului Nintoku (257-399)

În perioada Kofun, Japonia era deschisă spre influența chineză și coreeană. Mulți oameni importanți din istoria Japoniei erau imigranți din Asia de Est. În anul 815, Curtea Imperială Yamato înregistrează 163 de clanuri chineze și 290 de clanuri coreene. Liderii japonezi solicită curții imperiale chineze confirmarea titlurilor regale.

Conducerea Yamato apare la sfârșitul secolului V și se distinge prin clanuri puternice sau familii mari. Fiecare clan este condus de un patriarh care îndeplinește ritualuri sacre pentru a asigura bunăstarea clanului său. Perioada Kofun este numită și perioada Yamato de către cercetătorii occidentali, deoarece acum apare clanul Yamato care devine dinastia imperială.

Perioada Asuka

Perioada Asuka (538-710) este definită de introducerea budismului în Japonia, religie care influențează guvernul Yamato. Societatea Yamato evoluează foarte mult în perioada Asuka, după regiunea Asuka în care se află capitala imperială. Au loc transformări politice, culturale și artistice care își au rădăcinile în ultima etapă din perioada Kofun. Stilul artistic este numit stilul Tori, după sculptorul Kuratsukuri Tori, nepotul imigrantului chinez Shiba Tatto. Stilul Tori a moștenit elemente din China. Artele din perioadele Asuka și Nara sunt similare cu artele din China și Coreea.

Kuratsukuri Tori – Triada budistă

La începutul secolului VII, în timpul domniei lui Shotoku, în Japonia este adoptată o nouă constituție, bazată pe modelul chinez. După anul 660 d.Hr., guvernul Yamato trimite oameni la curtea chineză și obține cunoștințe în filozofie și structură guvernamentală. Japonia adoptă calendarul chinezesc și forme de spiritualitate chineze, precum confucianismul și taoismul. Oamenii au ocupații diverse: fermieri, pescari, olari, țesători, armurieri, artizani și specialiști în ceremonii.

Budismul

Budismul Mahayana ajunge la curtea Yamato prin Coreea, în anul 552. Scade popularitatea mormintelor elaborate kofun odată cu noile credințe budiste care pun accent pe efemeritatea vieții omului. Oamenii din zonele periferice ale țării au continuat să folosească mormântul de tip kofun până la sfârșitul secolului VII. În perioada următoare, sunt construite morminte mai simple. Răspândirea budismului a început după ce Mononobe no Moriya a pierdut lupta de la Shigisen în anul 587, ducând la zdrobirea clanului Mononobe. Împărăteasa Suiko susține acceptarea budismului în Japonia. În 607, Japonia trimite o ambasadă imperială în China pentru a obține copii ale Sutrelor, scrieri sacre budiste.