Home > Cultură > Istorie > Seijin no Hi – Cum este sărbătorită Ziua Majoratului în Japonia
Cultură Istorie

Seijin no Hi – Cum este sărbătorită Ziua Majoratului în Japonia

Seijin no Hi – Cum este sărbătorită Ziua Majoratului în Japonia

În Japonia, anul nou este considerat un nou început. În afară de sărbătorile oshougatsu, japonezii mai au o sărbătoare importantă care tratează o nouă etapă a vieții. În acest articol, vom oferi detalii despre „Seijin no Hi” sau Ziua Majoratului în Japonia (seijin=adulți).

Seijin no Hi – Ziua Majoratului

În această zi deosebită,tinerii care împlinesc 20 de ani intră în lumea adulților. Seijin no Hi este o sărbătoare veche și face parte din tradiția japoneză. Această ceremonie are loc în a doua zi de luni a lunii ianuarie și este prima sărbătoare din noul an. În Japonia, 20 de ani reprezintă vârsta maturității, când ai voie să bei, să fumezi și să conduci. Seijin no hi este celebrată încă de la începutul secolului VIII. În acea periodă, tinerii prinți care deveneau adulți, îmbrăcau haine noi și își schimbau coafura pentru a simboliza trecerea la o nouă etapă. Practica i-a inspirat și pe tinerii din alte clase sociale să își arate maturitatea în public.

În perioada Edo (1603-1867), adolescenții care treceau la maturitate începeau să poarte săbii și să aibă coafura specifică samurailor. La sfârșitul secolului XIX, femeile tinere, în special cele căsătorite, își vopseau dinții în negru, ca o manifestare a maturității și libertății. De abia în 1946, Japonia a transformat-o într-o sărbătoare oficială, celebrată în fiecare an pe 15 ianuarie. În 2000, data s-a schimbat în a doua zi de luni din ianuarie. Acest lucru se datorează sistemului japonez „Happy Monday System” înființat în perioada 1998-2001, în care unele sărbători sunt mutate într-o zi de luni pentru a prelungi weekend-ul.

Vestimentația

Atunci când sărbătorim un eveniment important, avem nevoie de o ținută specială. Seijin no Hi oferă un adevărat spectacol viziual, în care totul este elegant și elaborat: îmbrăcăminte, machiaj și hairstyle. Cea mai frecventă alegere pentru tinere este „furisode”, un kimono cu mâneci lungi care se poate cumpăra sau se poate închiria, lucru preferat pentru a reduce costurile. În timp ce tinerele au doar opțiunea vestimentației tradiționale, bărbații pot purta un costum de inspirație occidentală sau un „hakama”, asociat cu un kimono. Hakama sunt o pereche de pantaloni largi, tradiționali, asemănători unei fuste. Japonezii purtau hakama înainte ca moda occidentală să ajungă în Japonia. De cele mai multe ori, băieții renunță la varianta tradițională și aleg un costum simplu.

În această zi specială, guvernele din întreaga țară au diferite ceremonii. Unul dintre evenimente se numește Omato Taikai și este celebrat în Kyoto iar tinerilor li se oferă ocazia de a-și arăta aptitudinile într-un concurs de tir. Toți tinerii care sărbătoresc intrarea în vârsta adultă primesc o invitație specială la ceremonie. Fără această invitație nu se poate intra. Mai sunt invitați prietenii și familia. De obicei, ceremonia începe la prânz pentru a le oferi tinerilor suficient timp să se pregătească. Sărbătoarea începe cu discursul primarului din acel oraș, care le face urări și îi invită să participe la spectacole: dansuri tradiționale, concerte, spectacolul cu tobe (taiko).

Izakaya – barul japonez

Apoi, tinerii se plimbă prin oraș și se fotografiază cu prietenii și familia, fac cumpărături, merg la temple pentru a se ruga sau închină o masă mare. Dar sărbătoarea nu s-a încheiat: proaspeții adulți se familiarizează cu băuturile alcoolice. În acest scop, există „izakaya”, bar japonez care servește băuturi și gustări. Ca o curiozitate în domeniul lingvisticii, cuvântul „izakaya” a intrat în limba engleză în 1987. Este compus din rădăcina „iru” care înseamnă „a rămâne” și „sakaya”, care se traduce prin „magazin de sake”. Izakaya mai sunt numite akachōchin care înseamnă „lanternă roșie”(red lantern), deoarece în fața lor se găsesc felinare roșii.

Anectodele și cântecele din Kojiki arată că izakaya există în Japonia de la începutul secolului VIII. Kojiki sau „Cartea lucrurilor vechi” este o carte tradițională de mituri japoneze, scrisă în 712 d.Hr. de către Ono Yasumaro, slujitor al Curții Imperiale, pentru a demonstra descendența divină a împăraților japonezi. Există o înregistrare a localurilor izakaya care datează din 733 d.Hr. dar dezvoltarea pe scară largă a început în perioada Edo (1603-1867). Cu timpul, oamenii au început să bea în picioare, la magazinele de băuturi alcoolice. Unele izakaya foloseau butoaie de sake pe post de scaune pentru clienți. Apoi au început să ofere „sakana” sau gustări simple. Dezvoltarea acestui tip de local este un indicator al popularității sake-ului în perioada Edo. Președintele Robert F. Kennedy a mâncat într-un izakaya, cu ocazia unei întâlniri cu liderii Japoniei. Există câteva diferențe între barul japonez și pub-ul occidental. Clienții stau pe „tatami”(saltea tradițională) și servesc mâncarea la mese joase. Sunt și oameni care preferă să stea pe scaune, la o masă obișnuită. Unele restaurante izakaya sunt în stil tachi-nomi care înseamnă „băut din picioare”.

Mâncăruri & băuturi

De obicei, într-un local izakaya, clienților li se oferă un „oshibori” sau prosop umed pentru a se șterge pe mâini. Apoi, este servit un aperitiv numit „otōshi”. Mâncarea și băutura sunt comandate pe tot parcursul mesei iar alimentele sunt de obicei împărțite de toată lumea, asemănător tapas-urilor spaniole. Cele mai comune stiluri de mese izakaya sunt nomi-hōdai (tot ce poți bea) și tabe-hōdai (tot ce poți mânca). Pentru un preț stabilit la început, tinerii pot consuma ce mâncare sau ce băutură doresc timp de câteva ore. Mâncărurile sunt din cele care se prepară rapid: hiyayakko sau edamame, urmate de yakitori sau karaage și tăiței sau orez la încheierea mesei.

Băuturile variază de la Sake, vin obținut prin fermentarea orezului, până la bere, Shōchū, Chūhai, Cocktailuri, Vin sau Whisky. Shōchū este o băutură alcoolică japoneză, distilată din orez, orz, cartofi dulci, hrișcă sau zahăr brun (kokutō). Chūhai este o băutură carbogazoasă din Japonia care se găsește într-o multitudine de arome: lămâie, măr, căpșuni, portocală, lychee, ananas, piersici etc. Ceremonia Seijin no Hi promovează armonia dintre oamenii care fac parte din același grup sau care aparțin de generații diferite. Adulții au sărbătoarea misoji shiki sau ceremonia de 30 de ani.