Stilul aparte al lui Johnny Depp poate să ne fi convins pe mare parte dintre noi că are în spate lecturi semnificative. Mai jos prezint pe scurt o parte dintre titlurile recomandate de el.
Cum ne-a oferit atât de multe variante ale omului (ale umanității), înțelegem că a ținut cont de afirmația lui Mario Vargas Llosa, „trăim atâtea vieți câte cărți citim”. Cariera sa actoricească eclectică are în spate mult studiu și multă muncă depusă. De asemenea, a interpretat numeroase roluri în filme create pe baza unor cărți. Nu pot să nu mă întreb ce cărți sunt considerate esențiale în opinia actorului.
Florile răului de Charles Baudelaire
În anul 1857, Charles Baudelaire a publică cea mai importantă operă de-a sa, volumul de poezii Florile răului (Les Fleurs du Mal). Cartea a fost criticată pentru că era ofensatoare la adresa simțului moral public și al bunelor obiceiuri. Astfel că, Baudelaire și editorul său, au fost nevoiți să plătească o amendă mare și să șteargă anumite pasaje din carte. În anul 1860, a publicat Paradisuri artificiale (Les Paradis Artificiels), apoi în anul următor o nouă versiune a volumului Florile răului.
Nu m-am mirat de faptul că este unul dintre oamenii ce apreciază poezia. Mă uimește că nu este totuși vorba de o poezie tocmai accesibilă. Charles Baudelaire este unul dintre marii poeți francezi care au contribuit la formarea poeziei moderne. Are o lirică profundă, considerată de unii stranie. În versurile sale a meditat asupra morții, iubirii și asupra condiției trecătoare a omului. Prin intermediul liricii sale ajungi să îți pui unele dintre marile întrebări existențiale. În acest volum, Charles Baudelaire, explorează latura „întunecată a omului”, critică acest păcat al limitării, al ignoranței. Dezbate asupra viciului, se concentrează pe lacunele ființei umane, o abordare ce a scandalizat lumea franceză de-atunci, dezinvoltura stilului său a creat mare vâlvă.
Pe drum de Jack Kerouac
Romanul Pe drum al lui Jack Kerouac a fost publicat în anul 1957, s-a spus că este un clasic contemporan. De-a lungul timpului, de la data primei sale apariții până astăzi, a exercitat o mare influență. Este considerat romanul unei generații, criticat uneori pentru lipsa de pudibonderie, explorând sexualitatea într-un mod direct. O carte prin intermediul căreia se dezbate asupra libertății și libertinajului, fiind scrisă aproape cu naivitate, a cărui subiect atinge zonele tabu ale existenței umane, inclusiv consumul de droguri.
„Au dansat pe stradă ca pe niște dingledodii și m-am ciocnit după ce am făcut toată viața după oameni care mă interesează, pentru că singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt supărați să trăiască, nebuni să vorbească , nebuni să fie mântuiți, dornici de tot în același timp, aceia care niciodată nu se căsătoresc sau nu spun un lucru obișnuit, dar ard, arde, arde…” Sursa: eferrit.com.
Cititorii din ziua de azi ar trebui să acorde atenție acestui roman pentru spiritul de aventură cuprins în paginile sale. Are o abordare aproape romantică a ideii de călătorie, de om hoinar în lume cu porniri hedoniste. Povestea aventurierului carismatic și misterios devine una aproape inițiatică. Cu o acțiune puternic legată de perioada în care a fost scrisă. Are o boare din boema acelor timpuri.
Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov
Este un roman despre care am scris de mai multe ori, dar, de fiecare dată când îl văd inclus în listele altor persoane, mai ales oamenii de teapa lui Johnny Depp, nu pot să nu scriu puțin despre ea. Nu știu ce ar putea să îi lipsească acestui roman, cred că nimic. Am impresia că ar putea fi pe gustul oricui, de la iubitorii de fantasy până la marii îndrăgostiți ai clasicilor literaturii universale.
Cartea a fost scrisă în anii 1930, dar publicată în anul 1966 și puține opere pot fi comparate cu ea. Urmărim mai multe fire narative, o vizită făcută de diavol la Moscova, povestea de dragoste dintre Maestru și Margareta și o întâmplare veche, de mii de ani, în care îl cunoaștem pe Ponțiu Pilat și un anume Iisus, om inteligent, dar neînțeles de contemporanii săi.
O satiră aspră făcută Uniunii Sovietice, ale cărei mize depășesc unele dintre cele mai mari concepte ale culturii universale. Suntem prinși în ițele lui Bulgakov, de la profesorul Woland (diavolul), până la destinul tragic al Maestrului, un intelectual valoros disprețuit de către sistemul corupt al țării sale. Cunoaștem o lume bolnavă în care „ororile iadului” devin glume prin comparație. Cu un final, în mod neașteptat, fericit (sau cel puțin în aparență) romanul îți lasă un sentiment plăcut după încheierea lecturii sale. Tind să cred că romancierul rus credea în puterea vindecătoare a iubirii și în nemurirea acesteia. Iar, faptul că Johnny Depp recomandă romanul, mă face decât să îl apreciez și mai mult.
Nu știu dacă este neapărat o încheiere, dar pentru fanii actorului am găsit o carte scrisă despre el. Se numește Johnny Depp. Omul din spatele măștilor și a fost scrisă de Thomas Fuchs, publicată la noi în 2015, tradusă de Irina Cristescu și Ioana Rădulescu. Din care aflăm faptul că în tinerețe a fost un mare iubitor de literatură. Sau că actorul s-a născut dintr-un muzician, în primă fază lipsit de succes.
Autori apreciați de Johnny Depp: Tom Robbins, J. P. Donleavy, Nick Tosches, James Joyce, Hunter S. Thompson etc.
