Poezia s-a schimbat de-a lungul timpului, de altfel granițele din literatură s-au tot schimbat și s-a dizolvat, de-a lungul timpului. Ce a rămas din ea este în primul rând expresivitatea, puterea de a induce, evoca și chiar invoca o anumită stare de spirit. Poezia nu poate fi neapărat universală, dar, atât timp cât suntem dispuși să căutăm, există una care să ne vorbească și nouă. Mai jos sunt prezentați trei dintre poeții pe care ar fi trebuit să îi studiem în școli.
Poeți pe care ar fi trebuit să îi studiem în școli
Începem cronologic cu poetul onirist Leonid Dimov, desigur, orice alt poet sau poetă care a scris în cheie oniristă trebuia studiat în școli. Probabil printre voi se numără fericiții elevi care au putut să-l studieze pe Gellu Naum, un alt poet onirist important. Onirismul i-a naștere în literatura română în anul 1964, datorită poeților Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag, acesta a fost comparat cu suprarealismul din artele vizuale, se crede că rădăcinile sale se află în romantismul german, datorită cultivării elementelor de natură fantastică, a cultivării reveriei și a trimiterii către o dimensiune de altă natură decât cea concretă sau reală.
La noi onirismul s-a impus datorită unui cerc de scriitori format în jurul revistei literare Luceafărul, de aici se creează suplimentul Ramuri unde publică toți poeții, esteticienii și prozatori onirici. Din păcate onirismul este interzis de cenzură după numai câțiva ani pentru că programul său reprezenta o amenințare față de regim.
Leonid Dimov este important în literatura română pentru aportul adus în materie de critică, datorită lui, Ion Barbu a fost „salvat”, acesta aprecia că era singurul poet român parnasian. De altfel, despre Leonid Dimov s-a spus că lumile pe care le creează par desprinse de pe Muntele Parnas. Mai multe despre poetul Leonid Dimov puteți citi aici.
Alexandru Mușina a fost un important poet, profesor universitar, eseist, editor și publicist român recunoscut pentru opera sa potică scrisă în perioada 1984-2013. Dintre cele mai importante opere de-ale sale pot fi amintite: Lucrurile pe care le-am văzut, Și animalele sunt oameni!, Poeme alese, Regele dimineții, Eseu asupra poeziei modern, Sinapse.
Poezia scrisă de Alexandru Mușina este confesivă, abruptă, directă, cartografiază pe harta trăirii omenești fiecare punct dureros, fiecare loc unde poți să simți. O să descoperim de fiecare dată în versurile lui Mușina o poezie a condiției, vorbește despre condiția umană, despre condiția poetului și a poeziei. Poezia devine un spațiu al gândirii și meditației, granițele dintre filosofie, trăire și liric se dizolvă și totul devine o atmosferă, o altă realitate în care totul este expus și investigat.
Virgil Mazilescu a fost eseist, poet și traducător român, al cărei poezie se înscria în programul onirismului poetic. Ca restul poeților oniriști a debutat cu versuri în suplimentul „Povestea vorbii” al revistei „Ramuri” din Craiova, condus atunci de Miron Radu Paraschivescu.
Virgil Mazilescu este unul dintre poeții care au contribuit și la stabilirea coordonatelor teoretice ale onirismului poetic. Dintre cele mai importante opere de-ale sale pot fi amintite: Fragmente din regiunea de odinioară, Va fi liniște, va fi seară și Guillaume poetul și administratorul. Despre el Nora Iuga spunea: „Ca orice poet adevărat, se credea când geniu, când cabotin, și avea câte ceva din amândouă”.
