Osiris era cunoscut drept Zeul Lumii de Dincolo, precum și Judecătorul Morții, fiind unul dintre cei mai importante divinități în Egiptul Antic. Numele său provine din latinescul „Osiris”, care a fost adaptat după forma din limba egipteană „Usir”. Tradus în termeni actuali, acesta înseamnă „puternic” sau „cel măreț.”
Povestea venirii sale pe Pământ este una impresionantă, precum este și reputația sa în rândul celor care l-au slăvit timp de secole întregi. Imediat după crearea lumii, Osiris a fost primul fiul al Zeilor Geb (divinitatea pământului) și Nut (divinitatea cerului), căruia i-au urmat apoi Isis, Seth și Nephthys.
Cum era cel dintâi fiu, Osiris și-a asumat rolul de conducător al lumii, având-o alături pe sora sa, Isis, care i-a devenit soție și parteneră de viață. Sub conducerea sa, egiptenii au avut parte de o viață comparată adesea cu paradisul, căci suveranul lor a avut grijă să îi binecuvânteze cu o cultură deosebită, legi, o credință și, bineînțeles, i-a deprins în tainele agriculturii. Societatea era organizată în așa fel încât toți supușii săi să fie egali, fiecare având din belșug hrană și resurse să ducă o viață liniștită și lipsită de griji. Legendele spun că plantațiile abundau mereu de grâne, iar oamenii îl adorau pur și simplu pentru modul pașnic în care își ducea domnia.
Iubirea de care se bucura, precum și puterea absolută pe care o deținea, au dat naștere semințelor geloziei în sufletul fratelui său, Set, care-și dorea mai presus de orice tronul său. Sângele care-i înrudea nu a mai însemnat nimic în fața acestor sentimente, iar ura lui Set față de fratele său mai mare și-a atins apogeul în momentul în care Nephthys, sora lor mai mică și soția sa, s-a prefăcut în Isis pentru a-l seduce pe Osiris, rodul iubirii lor fiind mai apoi Anubis, cel care mai apoi va ghida spiritele celor decedați în Lumea de Apoi.
Moartea lui Osiris
Din momentul în care a hotărât să-l ucidă pe Osiris, planul lui Set a fost imediat pus la punct. Zeul a construit un sarcofag exact pe dimensiunea fratelui său mai mare. Pentru că nu-și dorea ca intențiile sale să fie evidente și planul său să nu eșueze, a mascat totul sub forma unui joc, pe care mai apoi l-a prezentat în cadrul unei petreceri, organizată chiar de el însuși. Sarcofagul a fost mai apoi ornat cu bijuterii alese și vopsele deosebite, devenind astfel un obiect de o frumusețe rară, pe care oricine și-ar fi dorit să îl dețină.
Odată realizat sarcofagul, Set a pregătit un mic joc pentru oaspeții săi. Cel care încăpea perfect în acesta putea să-l păstreze, iar câștigătorul a fost, bineînțeles, Osiris. Odată întins în sarcofag, Set a pus capacul și l-a închis, apoi și-a aruncat fratele în apele Nilului, lăsându-i corpul încă în viață pradă apelor sale necruțătoare.
Isis a plecat în căutarea soțului săi și nu s-a oprit până când nu l-a găsit. În cele din urmă, l-a descoperit pe Osiris în Byblos, acolo unde sarcofagul său s-a oprit în trunchiul unui copac de tamarisc, care mai apoi a crescut în jurul său. Regele Byblosului, Malcander a rămas fascinat de frumusețea acestei plante, așa că și-a dorit ca copacul să fie tăiat și mai apoi adus în palatul său, unde a servit drept ornament timp de ani buni. În tot acest timp Osiris a rămas captiv în sarcofag, iar în cele din urmă și-a dat ultima suflare, nimeni din cei ce-i admirau sarcofagul neștiind că acolo se ascunde trupul neînsuflețit al Regelui Pierdut al Egiptului.
Cum nu putea să-și dezvăluie adevărata identitate, Isis s-a preschimbat într-o femeie bătrână care-și plângea necontenit soțul pe plaja din Byblos. Lacrimile sale le-au înduioșat pe servitoarele regelui Malcander, care au luat-o la palatul acesteia pentru a-și spune povestea. Regele și soția sa au fost înduioșați de cuvintele frumoase ale zeiței, așa că au însărcinat-o să aibă grijă de fii lor, care pe atunci erau doar niște copii. În cele din urmă identitatea lui Isis a fost dezvăluită, iar Malcander și regina sa i-au oferit zeiței orice în schimbul vieții lor, căci se temeau că aceasta îi va ucide. Bineînțeles, dorința sa a fost una singură: trunchiul copacului care adăpostea cadavrul soțului său.
Imediat cum a intrat în posesia acestuia, Isis s-a grăbit să-l scoată pe Osiris din sarcofag, apoi l-a cărat singură până în Egipt, unde l-a ascuns de Set, care domnea în locul său. A plecat apoi să adune diferite plante pentru a-l readuce la viață, în timp ce corpul său neînsuflețit a fost păzit de Nephthys, sora lor.
Osiris, Zeul tăiat în mii de bucăți chiar de fratele său și salvat de Isis
Set era însă deținătorul complet al puterii asupra Egiptului, așa că în cele din urmă a aflat că fratele său a fost readus pe meleagurile sale natale. A convins-o în cele din urmă pe soția sa, Nephthys, să-i mărturisească unde a fost ascuns cadavrul, apoi s-a dus imediat în locul indicat de aceasta: Delta Nilului.
Chiar dacă-și obținuse tronul mult dorit și puterea care a venit odată cu acesta, sufletului lui Set era încă blestemat de ura pe care i-o purta lui Osiris. Trupul neînsuflețit al fratelui său zăcea la picioarele sale, iar el l-a tăiat cu cruzime în zeci de bucăți, pe care mai apoi le-a ascuns în toate colțurile Egiptului.
Atunci când Isis a ajuns înapoi în locul în care își ascunsese soțul, a descoperit terifiată fapta macabră a lui Set. A pornit apoi în căutarea părților lui Osiris, reușind să le găsească pe toate, mai puțin partea sa bărbătească, care fusese îngropată în mâlul fluviului Nil și apoi mâncată de un pește oxyrhyncus, a cărui carne era hrană interzisă în Egipt.
Isis a reușit în cele din urmă să-l readucă la viață pe Osiris, apoi și-a unit trupul cu al său și a extras sămânța vieții din el, rămânând astfel însărcinată cu Horus. În ciuda faptului că era în viață, Osiris era un bărbat incomplet, așa că-i era imposibil să-și reia locul pe tronul Egiptului. Lumea Celor Vii nu-l mai mulțumea, așa că s-a retras în Cea de Dincolo, acolo unde a devenit Stăpânul și Judecătorul Morții. Soarta lui a fost mai apoi răzbunată de Horus, care l-a provocat pe Set la un duel și a ieșit învingător.
