Radu Gyr – Poetul care scria cu cerneală din călimara lui Dumnezeu pentru dragostea de neam

Într-o mare de lume au strălucit întotdeauna acei oameni care au știut cât de important este să aibă un țel și să lase ceva prețios în urma lor. Așa este și Radu Gyr, Poetul Închisorilor comuniste. Renumitul român s-a născut la Câmpulung-Muscel, în județul Argeș, în preajma Săptămânii Mari a anului 1905, la 2 martie, și a fost chemat la Ceruri chiar în Săptămâna Mare a anului 1975 (29 aprilie), în noaptea de luni spre marți. Fiica marelui scriitor, Monica Popa Gyr, împreună cu soțul său, Demosteni Popa, fiu de preot, au povestit că la înmormântare, în Vinerea Mare, a plouat încontinuu. La sfârșitul slujbei însă, ploaia s-a oprit prin minune soarele a început să lumineze cu putere. În popor se spune că atunci când plouă la o înmormântare, persoanei decedate îi pare rău că a murit – așa și lui Gyr, cu siguranță i-a părut rău că nu a rămas să lupte mai mult pentru patria mult iubită, însă la final sigur a zâmbit pentru că a mers într-un loc mai bun.

A fost un poet, dramaturg, eseist, ziarist român și politician de extrema dreaptă. Licențiat în Litere, a debutat în anul 1924 odată cu apariția volumului „Liniști de schituri”, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât și al criticii românești.

Detenția i-a răpit cea mai mare parte a vieții

Sub toate cele trei dictaturi și-a petrecut aproape 20 de ani în detenţie politică. Mai întâi, în timpul dictaturii carliste, este internat între 1938 şi 1939 în lagărul pentru legionari de la Miercurea-Ciuc.

În ianuarie 1941 este condamnat pentru a doua oară la detenţie, dar pentru „reabilitare” este trimis în linia întâi pe frontul de Răsărit alături de alţi intelectuali în rezervă (dintre care mulţi au murit). La întoarcerea de pe front, în anul 1945, este din nou încarcerat, condamnat în Lotul 2 al jurnaliştilor.

Eliberat în 1956, este arestat din nou, în 1958, şi condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, fiind în sfârşit graţiat în 1963 la intervenţia lui Tudor Arghezi pe lângă Gheorghiu Dej. Numit un „Homer al închisorilor”, pentru versurile reţinute de deţinuţi şi transmise pe cale orală, Radu Gyr a fost şi a rămas o personalitate ultragiată a vieţii culturale româneşti, ignorată de generaţii, dar rămasă în conştiinţa celor care l-au cunoscut şi nu numai, şi care, în ultimul timp, se străduiesc să-l repună în meritatele sale drepturi.

Blând, senin, iubitor de Dumnezeu si de oameni, poetul Radu Gyr nu si-a pierdut niciodată bucuria de a își ajuta semenii. Jilava, Tismana, Tg. Jiu, Miercurea Ciuc și Aiud, poartă încă pe zidurile lor versurile a sute de poezii pe care Radu Gyr le memora, pentru ca mai târziu sa le transcrie pe hârtie și să le  transmită generațiilor viitoare.

Supranumit și poetul care l-a adus pe Iisus în celulă, Radu Gyr a avut o influență deosebită asupra multor deținuți, blândețea și liniștea lui alinând multe suflete și trupuri condamnate, intemnițate și torturate pentru credința și pentru dragostea de neam.

Scurta biografie

Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare de formație naționalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum și la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studențesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare și poezii.

Membru de seamă al Mișcării Legionare, Comandant Legionar și șef al regiunii Oltenia. Conferențiar la Facultatea de Litere si Filosofie din București. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerețe Legionară, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor, toate având versuri scrise din suflet și realizate în baza realității acelor vremuri.

Laureat al mai multor premii ale Societății Scriitorilor Români și ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate ia inițiativa înființării Teatrului Evreiesc.

Cărturarul Radu Gyr a lasat în urmă o operă poetică de valoare unică, la care se alătură o mulțime de studii și eseuri critice.

Publicistică

Poezie

• Liniști de schituri, Craiova (1924) (volumul de debut);
• Plânge Strâmbă-Lemne, Craiova (1927);
• Cerbul de lumină, București (1928);
• Stele pentru leagăn, Râmnicu Vâlcea (1936);
• Cununi uscate, București (1938);
• Corabia cu tufănici, București (1939);
• Poeme de răsboiu, București (1942);
• Balade, București (1943).

Conferințe

• Făuritorii unui ideal, București, 1932;
• Studențimea și Idealul Spiritual, București, 1935;
• Femeia în eroismul spiritual, moral și național, București 1936.

Prefețe

• Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), București, 1937;
• George Șoimu, Popas în lacrimi București, 1937;
• Petre Duță, Poezii patriotice București, 1937.

Volume publicate postum

• Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982;
• Poezii, vol. I-III (Sângele temniței, Balade, Stigmate, Lirica orală), îngrijire Simona Popa, Timișoara, Editura Marineasa, 1992-1994;
• Anotimpul umbrelor, sonete și rondeluri, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1993;
• Ultimele poeme, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1994;
• Calendarul meu: prietenii, momente și atitudini literare, ediție îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1996;
• Baba Cloanța Cotoroanța. Povestiri pentru copiii cuminți, Constanța, Editura Ex Ponto, 1997;
• Bimbirică automobilist, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998;
• Bimbirică aviator, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998;
• Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediție îngrijită și note de Ioan Popișteanu, prefață de Barbu Cioculescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998;
• Pragul de piatră, poezii, îngrijire și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1998;
• Balade, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, postfață de Adrian Popescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999;
• Era o casă albă, Constanța, Editura Ex Ponto, 2000;
• Liniști de schituri (versuri), București, Editura Vremea, 2000;
• Sângele temniței stigmate (versuri), București, Editura Vremea, 2003.

Premii

• Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie decernat de 4 ori (1926, 1927, 1928, 1939);
• Premiul Adamachi al Academiei Române.

Muzica – Proiectul Radu Gyr – Sângele temniței (2005)

• Blestemul Aiudului;
• Imn morților;
• Indemn la lupta;
• Isus in celula;
• Leagăn fără cântec;
• Ne vom întoarce într-o zi;
• Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!;
• Tăcem din gura.

Volume si texte disponibile

• Volumul Balade [Descarca PDF];
• Volumul Lirica Orala [Descarca PDF];
• Volumul Poeme de Rasboiu [Descarca PDF];
• Volumul Stele pentru Leagăn [Descarca PDF];
• Conferința Studențimea si idealul spiritual [Descarca PDF];

Am găsit inspirație la:

– Biblioteca Academiei Române;
– Enciclopedia valorile reprimate. Războiul împotriva culturii române (1944-1999);
– radugyr.ro (Acest site nu mai este disponibil. A fost activ intre 2007 si 2015);
– crestinortodox.ro;
– Victor Roncea, Evenimentul Zilei;
– Fundatia Romania Literara;
– Mișcarea Literara;
– Wikipedia.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor