Home > Diverse > Muzică si filme > Trista poveste a prințesei Diana – Spencer (2021), regia Pablo Larraín
Muzică si filme

Trista poveste a prințesei Diana – Spencer (2021), regia Pablo Larraín

Trista poveste a prințesei Diana - Spencer (2021), regia Pablo Larraín
Sursa foto: life.ro

Spencer (numele de familie inițial al prințesei Diana) este o poveste despre regăsirea sinelui într-un mediu care te obligă să renunți la tine. Lady D este o femeie tânără căsătorită cu un soț insensibil care o înșală. Pe lângă asta deducem că se luptă cu o depresie cruntă, în care este afundată și mai mult de familia regală. În mare parte lipsiți de înțelegere, toți respectă niște tradiții de Crăciun lipsite de semnificație, cel pentru prințesă.

Spencer (2021) – adevărata poveste a unei prințese

Ca un simbol al pierderii sinelui și a goanei sale după autenticitate, lady Diana, se rătăcește în drum spre palatul unde urmează să petreacă Crăciunul alături de familia regală, într-o zonă unde copilărise. Locul fiind un simbol al propriilor ei origini, casa unde a crescut alături de familia și de prietenii săi și unde îl întâlnise pe soțul ei.

Terorizată de familia regală printr-o supraveghere atentă, sufocantă de cele mai multe ori, lady Diana (Kristen Stewart), încearcă să nu se piardă pe sine. Un lucru aproape imposibil date fiind condițiile impuse de statutul ei. Șeful securității pare să o amenințe subtil de faptul că o poate aștepta un sfârșit asemănător unei strămoașe de-ale sale, Anne Boleyn. Cea care fusese condamnată de la moarte de soțul ei pentru a se putea căsători cu amanta lui.

Trista poveste a prințesei Diana - Spencer (2021), regia Pablo Larraín

Sursa foto: ciakclub.it

Gelozia care o roade se naște mai mult din suferința creată de lipsa de tact a soțului, înnebunește când realizează că a primit același cadou de Crăciun ca al amantei. Mesajul securității (și implicit al familiei regale) ar fi să se conformeze situației dacă nu vrea să aibă un sfârșit ca al ei. Cel puțin acesta este unul dintre gândurile negre care nu îi dau pace. Prințesa are mai multe viziuni în care interacționează cu Anne Boleyn. Se simte singură, condamnată, nimeni nu pare să îi înțeleagă adevărata problemă. Presa pune și mai multă presiune, iar ea trebuie să înțeleagă că nu poate fi sinceră, i se spune că are nevoie să își construiască un alter ego în spatele căruia să își ascundă adevăratul chip. Astfel să aibă unde își ascunde firea sensibilă, iubirea pentru copii și suferința cauzată de soțul infidel și de restricțiile absurde.

Filmul nu are o acțiune propriu-zis, urmărim drumul ei spre propria persoană, este ca un jurnal intim pe care îl citim fără permisiune. Ai o ușoară senzație că privești ceva ce ar fi trebuit să rămână secret. Atât de bine este creată atmosfera intimă, lady Diana pare să fie încolțită și de noi, spectatorii, pare că ești complice la suferința ei. O femeie singură împotriva tuturor, care, în final are parte de o victorie, își câștigă parțial libertatea prin conexiunea cu ea însăși, cu rădăcinile sale, într-un final realizează că este o Spencer și mai puțin prințesa de Wales.

Nu e un film pentru toate gusturile, nu sunt prezentate toate fețele dramei sale, nu vedem lupta dusă cu presa (care în realitate s-a dovedit a fi fatală). Dar înțelegem că este închisă într-o colivie de aur, ce poate fi un vis împlinit pentru majoritatea dintre noi, dar, tot colivie rămâne. Este în luptă cu întreaga lume fără să aibă alt aliat de încredere în afară de sine și pentru a ieși învingătoare trebuie să se regăsească.

Recomandări autor