Imaginează-ți că te trezești în mijlocul nopții. Încerci să țipi, dar nu poți. Nu poți mișca nici măcar un mușchi! În cazul în care acest lucru sună familiar, ai experimentat, probabil, un episod de paralizie în somn, care implică incapacitatea de a te mișca sau de a vorbi, precum și halucinații. Aproximativ una din cinci persoane au avut paralizie în somn cel puțin o dată. Dar, în ciuda prevalenței sale, ea a rămas în mare parte un mister.
Timp de secole, culturile din întreaga lume au atribuit aceste halucinațîi magiei negre, monștrilor mitici, chiar și activității paranormale. Oamenii de știință au respins de atunci astfel de explicații, dar aceste credințe culturale persistă. Credințele despre paralizia în somn pot modela dramatic experiența fizică și psihologică, dezvăluind un tip izbitor de interacțiune minte-corp.
Între somn și starea de veghe
Paralizia în somn este cauzată de ceea ce pare a fi o eroare de bază a creierului la limita dintre veghe și mișcarea rapidă a ochilor (REM). În timpul REM, ai vise intense și realiste. Pentru a te împiedica să acționezi în aceste vise realiste, creierul tău are o soluție inteligentă: acesta paralizează temporar întregul corp. Într-adevăr, creierul tău are un „comutator” (neurotransmițători) care te înclină între somn și veghe. Uneori nu reușește – creierul tău se trezește din neatenție în timp ce corpul tău este încă sub „vraja” de paralizie REM, lăsându-te blocat într-o stare paradoxală, între realitățile paralele: veghe și somn REM. În timpul paraliziei somnului, visele REM se varsă în conștiința de veghe și par foarte reale.
Ființe supranaturale
În Egipt, paralizia somnului este adesea considerată a fi cauzată de un jinn („duh”) – o creatură supranaturală care terorizează și uneori își ucide victimele. În Italia, unii interpretează paralizia somnului ca pe un atac al așa-numitei Pandafeche, o figură descrisă ca o vrăjitoare sau ca o pisică uriașă terifiantă. În Africa de Sud, indigenii cred este cauzată de segatelelo (magie neagră), implicând creaturi amenințătoare pitice numite tokoloshe, iar în Turcia, fenomenul îi este atribuit lui karabasan, un spirit misterios. În schimb, danezii oferă o explicație mai puțin fantastică: atribuie în mare măsură paralizia somnului, factorilor de risc fiziologici, cum ar fi stresul.
Aceste explicații – științifice și senzaționale – pot avea un impact profund asupra modului în care oamenii experimentează paralizia în somn. Comparând direct fenomenele din Egipt și Danemarca, am descoperit că egiptenii se tem de el mult mai mult decât danezii. De fapt, mai mult de 50 la sută din egiptenii care au experimentat starea, au fost convinși că paralizia somnului a fost terifiantă. Egiptenii credeau, de asemenea, că episoadele au durat mai mult și, remarcabil, au avut loc de trei ori mai des pentru acest grup. Convingerile despre paralizie în somn în rândul egiptenilor părea să fi modelat dramatic experiența lor. Cei care au atribuit-o forțelor supranaturale, au suferit o frică mai mare și o paralizie mai lungă. O imaginație activă are abilitatea uimitoare de a modela experiențele fiziologice.
Fenomenul este denaturat de credințele oamenilor
Pe baza acestor constatări, se pare că mulți oameni se tem de paralizie în somn, mai mult de experiența în sine decât de efecte. Convingerile au transformat tulburarea, declanșând frica condiționată și colorând conținutul halucinațiilor. Anxietatea și stresul predispune oamenii la un atac de panică, astfel încât cei care se tem de ea sunt adesea mai susceptibili sa o experimenteze. Într-adevăr, paralizia este aproape de două ori mai frecventă în Egipt, în comparație cu Danemarca. La fel și în Italia, cei care cred că poate avea o cauza supranaturală sunt, de asemenea, mai susceptibili să aibă halucinații în timpul atacului. În unele cazuri chiar se confruntă cu o prezență fantomatică. Odată ce apare paralizia, aceasta este interpretată ulterior prin prisma fricii, ducând la mai multă anxietate și la treziri nedorite. Acest cerc vicios de “panică-halucinație” poate duce la o stare cronică de paralizie în somn, cu potențial psihopatologic.
Noile descoperiri ridică posibilitatea intrigantă că paralizia, dacă este însoțită de anumite credințe, nu este doar înfricoșătoare, ci poate fi chiar traumatizantă. Efectele pot persista mult timp după ce un episod se termină. Într-un studiu din Egipt, s-a constatat că persoanele care au experimentat fenomenul, au avut traume și simptome de anxietate, în raport cu cei care nu l-au experimentat. Cei cu halucinații vizuale – care vedeau „ființe demonice”, să zicem – sunt și mai expuși riscului. Într-un alt studiu, în Abruzzo, frica din timpul paraliziei și teama de a muri din cauza atacului, a fost legată de traume și simptome de depresie. Aceste descoperiri indică faptul că atunci când este înțeleasă printr-un anumit filtru cultural, tulburarea poate intra în sfera psihopatologiei.
Citeste si
- 1. Banca Transilvania oferă clienților câștiguri uimitoare. Înscrierile sunt doar până pe 31 iulie! Iată ce trebuie să faci!
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
