Home > Cultură > Istorie > 25 octombrie: Ziua Armatei. O scurtă poveste a zilei dedicate celor care slujesc țara sub același nume și același drapel
Actualitate Istorie Premium

25 octombrie: Ziua Armatei. O scurtă poveste a zilei dedicate celor care slujesc țara sub același nume și același drapel

25 octombrie: Ziua Armatei. O scurtă poveste a zilei dedicate celor care slujesc țara sub același nume și același drapel

Data de 25 octombrie este pentru români o zi înălțătoare, o zi de împlinire națională, un moment istoric în care Armata Română și-a îndeplinit un mare scop! Un adevărat simbol al bătăliilor și o rememorare e eroilor care au slăvit patria sub același nume și același drapel, data de 25 octombrie este ziua în care țara noastră își celebrează Armata și pe toți cei care au fost, sunt și vor fi mereu în slujba ei.

O zi a tuturor ce poartă în suflet o inimă de român

Oastea română și-a semănat faptele de arme, îndeplinind o misiune nobilă, o misiune plătită cu viața, însă scopul de a apăra unitatea națională și integritatea statului a fost mai mare decât dorința de a trăi a fiecărui ostaș căzut pe front și a fiecărui militar care astăzi își începe pregătirea militară cu „Jur credință patriei mele România”.

Pe data de 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Miile de ostași din Armata a IV-a, aflați sub comanda bravului general Dăscălescu, trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut pe front, în luptele de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei. Au fost peste 50.000 de oameni implicați în lupte, o mare parte dintre ei murind. Astăzi, osemintele lor își găsesc locul în Mausoleele Eroilor sau în cimitire ale eroilor.

Când s-a finalizat acțiunea de eliberare a teritoriului român, după data de 25 octombrie 1944, Armata Română a participat, la eliberarea Ungariei. Ea a organizat o serie de ample acţiuni militare pe Tisa mijlocie, pentru eliberarea orașelor Debreţin şi Nyiregyhaza şi a participat la marea operațiune pentru eliberarea Budapestei.

Armata Română a avut un rol istoric în cucerirea munților Hegyalya, Bukk şi Matra. Pe frontul din Ungaria, au fost 210.000 militari români care au eliberat 14 oraşe şi aproximativ 1.220 de comune. În Cehoslovacia, armata română a acționat alături de armata sovietică, fiind detașați 248.450 militari români, dintre care au murit 67.495 de eroi. Armata a avut peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de persoane. Bravii ostași români au parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagra până în inima cadrilaterului Boemiei. Prin faptele lor de vitejie au reușit să elibereze peste 200.000 km pătraţi de sub ocupaţie străină, acționând în România, Ungaria, Cehoslovacia și Austria.  Armata a traversat și 20 de masivi muntoşi, a forţat aproximativ 12 cursuri mari de apă şi a eliberat peste 3821 localităţi, dintre care aproape 60 erau orașe.

Armata nu a avut o zi specială de sărbătoare

Încă din anul 1830, moment istoric în care a luat viață armata română modernă și până în anul 1851, românii nu au avut marcată oficial o zi în care această mare instituție să fie sărbătorită.

Puțin după Războiul de Independenţă, în care România s-a implicat între anii 1877-1878, armata țării a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei, sărbătorită pe data de 10 mai. Deși armata nu avea o zi anume de sărbătoare, forțele din structura sa aveau patroni spirituali. Decizia a fost luată prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24 mai 1925.

Puțin mai târziu, în luna martie a anului  1948 sărbătoarea patronilor spirituali a fost abandonată, însă ulterior  a revenit, în anul 1994. La ora actuală, zilele categoriilor de forțe ale armatei şi cele ale genurilor de armă au fost stabilite oficial prin Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, Regulamentul General numărul 4, aprobat printr-un ordin al ministrului Apărării Naţionale în anul 2009.

Pe data de  20 iulie 1951 aveau să se întâmple o serie de evenimente istorice, moment în care Prezidiul Marii Adunări Naţionale a elaborat Decretul cu numărul 125 prin care ziua de 2 octombrie a fost declarată oficial, pentru prima oară, ca „Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”.

De ce 2 octombrie? Ei bine, la această dată, însă în anul 1943, Stalin avea să aprobe organizarea Diviziei „Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români. Divizia era, de fapt, viitoarea formă a „Armate Populare” din România. Aproape zece ani, sărbătorile generale ale țării noastre aveau un  caracter prosovietic.

În anul 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi, iar Divizia „Tudor Vladimirescu” avea să devină istorie. După ce sovieticii au plecat din România, prin Decretul nr. 381 din 01 octombrie 1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie, acolo unde a și rămas în tot acest timp și va rămâne pe veci.

Cu adevărat este că Ziua Armatei României este strâns legată moral și de Transilvania, un adevărat leagăn al evoluției în istorie a neamului nostru. Armata a avut permanent activități care au vizat doar idealul independenței și integritatea teritorială.

Eroii din prezent duc mai departe idealurile armatelor din trecut

Și în prezent, Armata Română depune eforturi enorme pentru pregătirea permanentă conform standardelor NATO. În Teatrul de Operații din Afganistan au fost, timp de 19 ani, aproximativ 32.000 de militari. Din armatele române au fost detașați militari și la misiunile din Bosnia și Herțegovina, Irak, Iran, Mali, Kosovo, Angola, dar și în misiuni de pregătire internațională, desfășurate în mai multe țări membre NATO și OSCE.

Ziua Armatei este cu adevărat Ziua Soldaților Români! Sărbătorile generale sunt pentru oameni, însă eroii trebuie cinstiți aparte, iar românii sunt datori să își aducă aminte de făuritorii de țară și de neam, deoarece, așa cum spunea locotenent Colonelul Corneliu Calotescu în jurnalul său „În luptă cu Regimentul 30 Muscel”, jurnal editat în 1929:

Prin munca şi sacrificiul ei această generaţie trebuie încă să se afirme, iar cei ce vor urma să sprijine faptele ei cele bune, după cum ea s-a sprijinit şi s-a inspirat din faptele bune ale înaintaşilor ei. Sufletul ei purificat în purgatoriul războiului trebuie să se stăruiască pentru un rol şi mai greu şi mai frumos, căci în nemărginirea necunoscutului, cine ştie când va fi chemată să îl susţie. Aceste virtuţi strămoşeşti sunt izvorul divin şi nesecat la care se vor adăpa urmaşii pentru a păstra Patria neatinsă, dând ce au ei mai scump şi mai sfânt pentru ţară şi tron. ACESTA ESTE ADEVĂRATUL SCOP AL VIEŢII!

La mulți ani, bravi ostași români! La mulți ani veteranilor de război, La mulți ani tuturor militarilor activi, în rezervă și în retragere și chiar tuturor celor care au realizat serviciul militar și știu ce înseamnă povara unui militar și știu să-i înțeleagă cu adevărat pe cei care slujesc necontenit țara, după cum spuneam, sub același nume și același drapel!

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate