Sărbători religioase 4 aprilie. Ce Sfânt sărbătorim astăzi

Creștinii ortodocși îi sărbătoresc astăzi pe Sfântul Cuvios Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima. Greco-catolicii îl sărbătoresc pe Sfântul Teodul şi Agatopod, dar și pe sfinții Gheorghe şi Iosif Imnograful. Romano-catolicii îl celebrează azi pe Sfântul Isidor.

Cine a fost Iosif

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful este pomenit de Biserică la 4 aprilie. Iosif a văzut lumina zilei în Sicilia. Părinții săi, cunoscuți în religie după numele de Plotin și Agatia, erau drept-credincioși și s-au ocupat permanent de educația acestuia. De mic copil a fost învățat să fie blând, iertător și credincios. Nu îi plăceau jocurile pe care le practicau toți ceilalți copii din jurul său. El iubea postirea și înfrânarea, nu căuta dulciuri și mânca doar pâine.

După ocuparea Siciliei de către saracini, Iosif a ajuns la Tesalonic, unde a intrat ca monah într-o mănăstire din Macedonia. A dus o viață extrem de aspră, a ajuns bărbat desăvârșit şi monah iscusit, cunoscut de tot poporul.

Sfântul Iosif a trecut ca monah prin tot felul de greutăți, patul său era pământul acoperit cu o piele, îmbrăcămintea era veche și ruptă, postirea îi era aspră, hrana fiind o bucată mică de pâine și apă cu măsură. Toată noaptea stătea de pază. Era între frați ca un înger al lui Dumnezeu și mereu trăia pentru a avea grijă de ceilalți și pentru a se ruga pentru ei. În această mănăstire l-a întâlnit Sfântul Grigorie Decapolitul şi l-a luat alături de sine misionar împotriva eresului iconoclast.

La Bizanţ, acolo unde se aflau în biserica Sfinților Mucenici Serghie și Vah:

„Şi se osteneau amândoi cu dinadinsul, învăţând pe cei binecredincioşi să se ferească de vătămarea ereticilor, să nu se tulbure nici să se îndoiască de dogmele dreptei credinţe, ci să fie tari în mărturisirea adevărului”, potrivit volumului Viețile Sfinților.

După ce a murit Sfântul Grigore, Sfântul Cuvios Iosif a plecat din cetate. A întemeiat ulterior în acel loc o mănăstire, prin venirea multor frați, unde totdeauna se afla mulțime de oameni duhovnicești și mireni. El se ocupa zilnic de cei din jur și îi învăța să creadă în Dumnezeu mai presus de toate. A început să scrie mai multe cântări bisericești și canoane.

Din păcate însă, o ultimă persecuție suferită de iconoduli, care a avut loc în timpul împăratului iconoclast Teofil i-a adus Sfântului Iosif grele suferințe. Pentru că nu a vrut să renunțe la credință, el a fost surghiunit în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă decât după moartea împăratului, la chemarea Sfintei Împărătese Teodora.

Recomandări autor