Home > Actualitate > Social > Un militar a transmis o scrisoare istorică jurnaliștilor. „Vă folosiți de noi în discurs așa cum…”
Social

Un militar a transmis o scrisoare istorică jurnaliștilor. „Vă folosiți de noi în discurs așa cum…”

Un militar a transmis o scrisoare istorică jurnaliștilor. „Vă folosiți de noi în discurs așa cum…”
Foto: Pexels.com

Ca urmare a nenumăratelor articole legate de Armata Română, un militar a rupt tăcerea și a transmis un mesaj istoric pentru jurnaliști. Povestea sa a devenit virală și apreciată în mediul online.

Expuși permanent la intersecția marilor puteri și orgolii, de cele mai multe ori, doar curajul, devotamentul și sufletele de patrioți i-au făcut pe militarii români să înfrunte cu tărie judecata celor care nu cunosc cum e să trăiești o zi în bocancii unui militar. De mai bine de 20 de ani participă la misiuni externe. Sunt pregătiți zilnic pentru misiuni desfășurate pe teritoriu național și internațional! Militarii români au fost blamați și judecați pentru activitățile lor, fără măcar să se analizeze scopul pentru care sunt organizate. Fără măcar să se înțeleagă rolul Armatei Române și importanța sa în misiunile NATO. În loc să fim mândri de ei, să îi sprijinim pe aceștia, pe familiile lor, suntem cei care judecăm fix categoria de români care trage la fiecare situație grea în România.

Mercenari suntem toți?

S-a spus că sunt mercenari, însă fără măcar a se înțelege adevăratul sens al cuvântului din DEX. N-au fost mercenari cei 30 de militari care au murit pe pământurile zonelor de conflict. Au plătit un tribut scump pentru pace. Banii? Banii nu au fost scopul lor comun în misiune, ci dorința de a fi acolo unde Patria o cere, indiferent că ar fi bine, sau nu. Au mers acolo unde jurământul le-a cerut, alături de militari din toate statele membre NATO. Și să ne gândim la multiplele beneficii aduse prin aderarea la NATO. S-a spus că războiul nu e al nostru, dar cei nevinovați din acele zone? Pentru ei cine să fi luptat să le aducă pacea? Să lăsăm milioane de oameni să trăiască în dezastru, când de mii de ani, armata a avut rol de stabilire a păcii? Armata a fost permanent în slujba cetățeanului.

Dacă tu, ca inginer, ești trimis să îți desfășori activitatea într-o țară străină, ești mercenar? Sau ca electrician, sudor, pompier, mecanic, etc. Dacă pleci unde ești trimis, pentru binele celor din jur, ești mercenar? Îți spun eu: nu ești! La fel cum nu sunt nici militarii. S-au scos la înaintare permanent pensiile lor. După o viață de târâș în noroi, vreme rea și departe de familii? Sunt pensii nemeritate? S-au spus multe, bineînțeles, din birouri, de la căldură. Căci cine ar știi ce-i munca grea, ar înțelege cu ușurință misiunea militarilor. Nu doar români, ci de pretutindeni!

S-a spus că nu își merită banii, însă la inundații, la dezastre, la boli și la necaz, militarii sunt trimiși primii să își apere țara. Ei nu pot spune „NU” în fața frigului, în timp ce poate un civil își anulează activitatea și alege să stea în casă, la căldură. Ei nu pot spune „renunț” la orice pas! Demisiile nu pot sta în spatele unui angajament făcut cu sufletul, pentru Patrie!

Scrisoarea, artă prin cuvinte

Misiunile desfășurate de mai bine de douăzeci de ani, în Teatrele de Operații internaționale, au fost și sunt un coșmar pentru Armată, indiferent care ar fi ea și cărui stat i-ar aparține. Sunt sute de zile departe de familie, zile care trec cu spaimă, cu dor, cu tărie și cu speranța că mâine va fi bine. Sunt zile în care pleci și nu te mai întorci și zile în care uiți cine ești, pentru că ești prea ocupat să îi ajuți pe ceilalți. În România, majoritatea oamenilor, din care fac parte chiar și jurnaliști, s-au ocupat continuu de mediatizarea greșită și nemeritată a veniturilor militarilor.

Ei bine, cum poți compara salariul unui om plouat zilnic, care merge prin ninsoare, noroi și care doarme poate sub cerul liber în aplicații și tabere de instruire, cu salariul unui politician picat peste noapte într-un birou care spune că apără interesele țării?

Lecție de viață din partea unui militar

Pentru a lămuri nemulțumirile celor care judecă fără să cunoască, dar și pentru nedreptățirea unor jurnaliști care au scris, de nenumărate ori, despre veniturile angajaților MApN, un militar a luat o decizie radicală! Și-a luat inima în dinți și a transmis un mesaj pe care doar un om care își iubește țara îl va putea înțelege cu adevărat! Mesajul militarului a fost publicat pe platforma Politicadezastrului.ro.

În scrisoarea deschisă pentru mass media, povestea acestuia este copleșitoare. Și în același timp, adevărată! Mesajul său a devenit rapid viral pe paginile de socializare. Vă redăm și noi câteva pasaje din scrisoarea care va rămâne, cu siguranță, mult timp în inimile celor care slujesc aceeași patrie, sub același drapel!

Iată câteva fragmente din scrisoarea militarului

Motto: De ce să lași adevărul să strice o știre bună? Dragă jurnalistule, oriunde te-ai afla, știu că nu ai habar de existența mea, a militarului român, dar aud că ești tare frământat de veniturile mele actuale și mai ales cele viitoare, așa că încerc să îți alung neliniștile. Îți scriu din Afganistan. NU, nu sunt mercenar și nu am plecat pentru bani. Legea mă obligă să particip la astfel de misiuni, „pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale”.

Te văd destul de cult la cap încât să înțelegi că astfel de obligații sunt asumate de către politicieni, eu sunt doar un militar care a jurat să-și apere țara. Sunt un militar care ar fi vrut să fie lângă soție când a născut, să-și țină fetița de mână la primii pași, să-și însoțească tatăl pe ultimul drum. Aș fi vrut, doar că în ultimii 10 ani am mai multe nopți în misiune decât ore de emisiune ai să aduni tu vreodată.

….am avut timp de o altă misiune, în Afganistan.
De data asta am fost mai puțin norocoși. Nu ne-am mai întors toți după șase luni. Unii au venit mai repede. Uciși sau mutilați de un dispozitiv exploziv improvizat. Se mai întâmplă. Ne lăsăm scrisori de rămas bun înainte de fiecare misiune și încercăm să ne consolăm cu gândul că cineva va avea grijă de familiile noastre. Statul, România, politicienii, că doar ei sunt cei care-și asumă obligații în numele nostru.

Unul dintre colegii uciși avea un băiețel născut după ce el a plecat în misiune. A rămas soția să-l crească, din pensia de urmaș a soțului, 1.800 de lei. Știu, te surprinde! Cum să trăiască cineva din banii pe care tu îi dai lunar la coafor, la frizer sau la spa?! Sunt convins că ești la curent cu solda unui căpitan după 20 de ani de armată, 3.600 de lei, și că te încearcă o empatie profundă față de familiile eroilor noștri.

…Acum ce să spun?
La pensie încă nu mă gândesc. Îmi înțelegi, însă, disconfortul la gândul că vă folosiți de noi în discurs așa cum vă folosiți pe timp de criză sau la război. Mass media sau politicieni, „influensări” sau comentatori, vă aduceți aminte de noi la inundații sau alte calamități naturale, la explozii sau catastrofe industriale, pe timp de pandemie sau în alte crize, după care aruncați vitriol peste memoria eroilor, le umiliți văduvele și ne transformați în „asistați sociali” sau „pensionari nesimțiți”.

…Simți și tu ce simt eu când aud imnul, când văd tricolorul sau când revin în bază după o misiune începută la 9 seara și încheiată la 2 dimineața, pe timpul căreia îmi repet de zeci de ori frânturi din jurământ? „Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii” e legământul meu față de România. Pe mine cine mă apără, dragă jurnalistule? Peste 20 de ani, când sper să trec în rezervă, cine-mi apără dreptul la un trai decent după o viață de privațiuni?

….Poți veni și tu, jurnalistule. Astfel, peste 20 de ani, te vei putea bucura să treci în rezervă cu o căciulă de bani și o raniță de afecțiuni medicale

Citește scrisoarea integral aici:

https://politica-dezastrului.ro/articol/scrisoare-deschisa-catre-realizatorii-de-televiziu-1103

Ne bucurăm de existența unor jurnaliști, atât de la nivel național, cât și internațional, pregătiți să arate o altă față a războiului. Și nu doar a războiului, ci și a păcii! Jurnaliști care nu se lasă conduși de puterea banului! Care păstrează comoara condeiului pus pe hârtie cu obiectivitate și sinceritate! Vă invit să citiți o scurtă poveste a acestor jurnaliști.

Când jurnalismul își cere tributul, viața e doar o clepsidră de clipiri

Citeste si




Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor