1 decembrie. Adevărata semnificație a zilei. Între trecut și prezent

Ziua Națională a României: O adevărată zi descrisă prin unitate, identitate și patriotism. De 1 decembrie avem datoria de a omagia trecutul, de a prețui prezentul și de a transmite tinerelor generații idealurile naționale. Astăzi, privind peste granițe, sunt mulți români cărora țara nu le-a oferit prea multe și în care poate nedreptatea i-a făcut să fie astăzi departe, însă sărbătoarea din această zi s-a clădit pe dedicarea și sacrificiul unor români care au înfăptuit prin tărie, luptă și îndârjire, Marea Unire! Astăzi, ne gândim la țară, la ce înseamnă ea de fapt, dincolo de cei care locuiesc aici, dar mai ales la semnificația sa și la paginile de istorie scrise cu sângele unor bravi eroi.

Știm că 1 Decembrie este Ziua Naţională a României şi marchează un eveniment istoric: Unirea Transilvaniei cu România, însă Ziua Națională a fost sărbătorită pe 10 mai în perioada anilor 1866-1947. Apoi, între anii între 1948-1989 ziua de 23 august era aleasă pentru sărbătoarea tuturor românilor.

Prin legea cu numărul 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial numărul 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Prevederea a fost notată în Constituția României din anul 1991, articolul 12, alineatul 2.

Ce percepție au românii astăzi despre Ziua Națională?

Ei bine, fiecare generație are propriul său timp trăit și propriile reflecții legate de viitor, propriile dezamăgiri din trecut și propriile gânduri din prezent, însă cea care rămâne cu adevărat neclintită în negura vremii este istoria țării.

Data de 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul major din istoria țării, ziua în care a avut loc Marea Adunare de la Alba-Iulia. Atunci s-a votat unirea Transilvaniei cu România, și s-a cerut un stat naţional unitar. Chiar dacă erau aceste planuri prezentate, primul pas a fost făcut, de fapt, între 21 noiembrie – 4 decembrie 1918. La acea vreme, Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Ulterior, pe data de 24 ianuarie se adoptă declaraţia de Independenţă.

Adunarea Naţională de la Alba Iulie a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. Așadar, pe data de 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii, un moment care avea să scrie istorie.

Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand. Ea a primit votul final dat de Adunarea Deputaţilor în cadrul ședinței care a fost organizată pe data de 29 decembrie 1919.

După cum știm, data de 1 decembrie nu a fost singura zi naţională a noastră. România a mai avut două sărbători. Între anii 1866-1947, așa cum am menționat și mai sus, data era de 10 mai, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. De altfel, pe 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României.

După abdicarea regelui Mihai I, pe data de 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română. În acest context, ziua de 23 august a fost adoptată drept ziua naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste şi începutul revoluţiei populare în România.

„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.

Alba Iulia – inima unirii

La Alba Iulia, la fel ca la Cernăuţi, pe data de 28 noiembrie, a avut loc o mare adunare a tuturor românilor din Austro-Ungaria. În acest loc s-a format și Marele Consiliu Naţional Român. Acolo erau 200 de membri aleşi şi încă 50 cooptaţi. Doar cu o zi mai târziu, Consiliul numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Cel care era la conducere era Iuliu Maniu. Pe data de 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României.

Recunoașterea internațională a unirii Bucovinei cu România a fost făcută pe data de 10 septembrie 1919, moment în care istoria ne prezintă semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria. Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920, de Puterile Aliate și Asociate şi Ungaria.

Puțin mai târziu, pe data de 28 octombrie 1920, s-a semnat Tratatul de la Paris, pe de-o parte de România şi pe de cealaltă parte de Puterile Aliate. Aici erau Franța, Marea Britanie, Italia și Japonia. Toate forțele au recunoscut unirea României cu Basarabia.

Astăzi, în mai multe locuri din România au loc evenimente de comemorare a eroilor români și a celor care au făcut posibilă Marea Unire. Oprește-te în loc, privește-te în suflet și privește-i pe cei din jur. Mai există oare șansa la împlinirea unui ideal național, așa cum în 1918 au reușit românii?

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor