Home > Cultură > Celebrități > Acterienii. Un destin blestemat
Celebrități Cultură Premium

Acterienii. Un destin blestemat

Acterienii. Un destin blestemat

Istoria fraților Acterian este una tristă, Haig a murit la treizeci și nouă de ani, Jeni la  patruzeci și trei. A lăsat pe Pământ, ca o piramidă a nemuririi, un jurnal de peste o mie de pagini, publicat postum sub titlul „Jurnalul unei fete greu de mulțumit, 1932–1947”. Abia după 1990, editurile Du Style și Humanitas l-au publicat în mai multe ediții, cu ocazia lansării primei ediții Monica Lovinescu opinând:

„Pentru cei care n-au trăit finalul perioadei interbelice în Bucureştiul intelectual, Jurnalul scris de Jeni Acterian constituie şi un document de epocă de mare însemnătate”.

În prefața unei alte ediții, poeta Doina Uricaru scria:

Jeni Acterian și Mihail Sebastian sunt, în domeniul literaturii de frontieră, asemeni capului și pajurei unei medalii de valoare unică. N-am spus monedă, ci medalie: cele două jurnale sunt, fiecare în felul său, un unicat excepțional atât prin mărturisirea de sine, cât și prin cea despre o epocă.”

În anul 2005 la Editura Ararat a apărut un volum care cuprindea corespondența lui Jeni Acterian. Destinul fraților Acterian a fost blestemat și din nefericire nici măcar nu sunt foarte cunoscuți astăzi, nici ei și nici povestea destinului lor. Prietenii lor de atunci, Eliade, Cioran sau Ionescu au beneficiat la un moment dat de clemența comuniștilor și operele lor au fost reintregrate patrimoniului nostru cultural. Acterienii însă, această „prețioasă triadă a minorității armene”, au ieșit la lumină abia postum.

Haig. Cronicarul

Haig Garabet Acterian a fost primul născut dintre frații Acterian. A venit pe lume la 5 martie 1904 și, din nefericire, a și murit primul la 8 august 1943, în apropierea capului de pod Kuban. A fost un regizor faimos în perioada interbelică, coleg cu Mircea Eliade la Liceul Spiru Haret din București. De altfel, Haig este este unul dintre personajele ,„Romanului adolescentului miop”. Debutează cu poezii pe care le semnează cu pseudonimul Mihail și le publică în revista „Vlăstarul” a Liceului Spiru Haret, revistă editată de elevul Mircea Eliade. S-a căsătorit cu actrița Marietta Sadova, mare actriță de dramă a Teatrului Național din București.

Având înclinații artistice, este tentat să dea admitere la Conservator și să studieze muzica. Se înscrie însă la Conservatorul de Artă Dramatică, este admis și studiază la clasa Luciei Sturdza Bulandra. Rolul din piesa lui Adrian Maniu, „Meșterul Manole”, a constituit examenul său de absolvire. Mircea Eliade i-a dedicat un roman, „Isabel și apele Diavolului”: „prietenului Mihail și oarbei Lalu”. Lalu era un personaj real, o cerșetoare oarbă pe care Eliade a întâlnit-o în vremea când locuia în Rippon Street, Calcutta.

Haig Acterian a fost primul regizor diplomat de film din România, urmând un curs de specializare la Roma, la studiourile Cinecittà. Pe timpul acestui curs a colaborat prin corespondență cu Edward Gordon Craig, regizor considerat părinte al teatrului modernist european. Haig Acterian a scris multe cărți de teatru. Amintim doar „Pretexte pentru o dramaturgie românească”, lucrare prefațată de Edward Gordon Craig, „Gordon Craig și ideea în teatru”, „După un veac de teatru românesc”, „Organizarea teatrului”, „Shakespeare” și „Limitele artei”. Alături de Mihail Sebastian și Camil Petrescu a fost unul dintre cei mai prestigioși cronicari de teatru din perioada interbelică, fiind recunoscut astăzi ca autor al primei monografii William Shakespeare, „Shakespeare”, scrisă și publicată în limba română.

În jurnalul său, Mihail Sebastian scria că „în 1932, Haig era comunist” și că scria la revista „Bluze albastre”, un săptămânal al Partidului Comunist. Patru ani mai târziu a trecut în extrema opusă, se crede că sub influența lui Mihail Polihroniade: devine astfel membru al Mișcării Legionare. A fost director al Teatrului Național din București în timpul guvernării legionarilor și după zdrobirea rebeliunii acestora a ajuns în penitenciarul de la Lugoj. Aici, după gratii, a finalizat între anii 1941 și 1943 cea de-a doua monografie despre Molière, publicată după Revoluția din 1989.

Este eliberat la intervenția soției, Marieta Sadova, pe lângă regele Mihai I și trimis pe frontul de est. Aici, la Kuban, va muri eroic, în prima linie, la 8 august 1943. Marieta nu se va mai recăsători niciodată.

Arșavir. Avocatul deținut

Arșavir Nazaret Acterian, cunoscut mai degrabă doar ca Arșavin Nectarian, s-a născut la Constanța în anul răscoalelor țărănești, la 18 septembrie și s-a stins în 1997 la București. A fost avocat, memorialist, jurnalist și scriitor membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Născut în familia armeanului Aram Acterian, contabil la un magazin de manufactură și a lui Haiganuș, născută  Benlian, a fost fratele lui Haig Acterian și al lui Jeni Acterian. A urmat Școala Evanghelică din Constanța înainte de a absolvi cursurile Liceului „Spiru Haret” din București în anul 1928. A fost coleg în această instituție de învățământ cu Constantin Noica, Barbu Brezianu și Alexandru Elian. A studiat în două facultăți bucureștene, la Litere și Drept, la ultima obținând licența în 1933. După o perioadă în care este asistent al profesorului de drept Anibal Teodorescu lucrează ca redactor la „Enciclopedia română”, referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanțe, redactor-șef al revistei „Vremea”, colaborator al revistelor „Ideea Europeană”, „Fapta”, „Discobol”.

A fost bun prieten cu personalități culturale ca Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Barbu Brezianu. Având în fratele Haig un adevărat model, simpatizează cu Mișcarea Legionară, scriind numai în anumite reviste de doctrină legionară. Nu se implică însă în acțiuni politice. Din cauza acestor scrieri, este întemnițat de două ori, prima dată între 1949 și 1953, a doua oară între 1959 și 1964. Cunoaște coșmarul Jilavei, Aiudului și pe cel al Canalului. A doua oară a fost arestat și condamnat cu lotul Noica-Pillat, acuzat fiind de răspândirea „cărților interzise cu conținut legionary” ale lui Cioran și Eliade.

Eliberarea sa a venit odată cu Decretul 411 din 30 iulie 1964. În libertate a lucrat ca mozaicar la fabrica de cerneluri și la fabrica de construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie.  În anul 1991 a fondat, alături de Fabian Anton, „Fundația Arhiva Culturală Română”.

Jeni. O fată greu de mulțumit

Eugenia Maria Acterian s-a născut la Constanța la 22 iunie 1916. Începe să studieze la „Notre Dame de Sion” din Bucureşti, dar susține toate examenele, inclusiv bacalaureatul, în particular şi se înscrie apoi la Facultatea de Litere şi Filosofie. Este absolventă cu diplomă de licență în anul 1940, iar tema tezei este una de logică matematică, „Raţionamentul prin coerenţă”. Este remarcată de Alphonse Dupront, director al Institutului Francez, care îi propune o bursă doctorală la Sorbona. Doar războiul va face ca promisiunea lui Dupront să nu se materializeze. Cu toate acestea face o călătorie la Paris, alături de colegii de facultate. Se întreține greu, este ajutată mult de Mircea Vulcănescu, care, având funcția de subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, o angajează ca referent la C.A.F.A. (Casa Autonomă de Finanţare şi Amortizare).

După un timp este admisă la Conservatorul de Artă Dramatică, la secția Regie, făcând în același timp asistenţă de regie pe lângă Marietta Sadova, soţia fratelui ei, Haig Acterian, şi pe lângă Liviu Ciulei la Odeon, Municipal şi Tineretului. Era 1947 și folosea numele de scenă Jeny Arnota. Traduce piese din franceză şi engleză și, după obținerea diplomei de regizor, demisionează de la C.A.F.A. şi se angajează la Teatrul Municipal, apoi la Teatrul Tineretului, regizând periodic piese şi în teatre de provincie. Se căsătoreşte, alesul este un actor tânăr, dar căsnicia va fi un coșmar. Devine depresivă și timp de o lună nu mai iese din casă, nu mai vorbește deloc, nu se mai alimentează iar singurul lucru pe care îl face este să fumeze aproape neîntrerupt.

Când trece peste acest șoc nu vrea să meargă în provincie, unde fusese mutată, preferă să stea acasă, traducând piese de teatru. Din nefericire se îmbolnăvește de maladia Hodgkin (limfogranulomatoză malignă), boală ce în vremurile acelea nu avea leac și nici alinare și moare foarte tânără, la numai 42 de ani.

A lăsat în urma ei un jurnal de o valoare istorică excepțională și un volum de corespondenţă. Ambele au apărut postum și în paginile lor evocă întâlniri ale marelui intelectual interbelic Jeni Acterian cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Petru Comarnescu, Marieta Sadova, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, Mihai Rădulescu, Cella Delavrancea sau Mihail Sebastian.

Alte proeminente personalități precum Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu şi alţi profesori celebri în epocă au fost audiaţi de ea pe timpul facultății. În paginile scrise de Jeni Acterian sunt evocate și bunele ei prietene Marieta Rareş, Clody Berthola, Lucia Vasiliu, Nuni Dona, Rori Nasta şi Alice Botez.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor