Capote. Viața și moartea ca un mic dejun la Tiffany

Povestea ce a rămas în urma lui Truman Capote este unică și specială precum i-au fost romanele. Iubind și apărând tot ceea ce însemna „intrus”, el însuși un homosexual declarat în vremuri în care această asumare presupunea un mare curaj, și-a pus în pericol opera, nealiniindu-se prejudecăților anilor ce i-a trăit. Forța scriiturii sale se resimte și azi, romanele sale sunt mai puternice decât complexele ce i-au măcinat viața, iar el va fi nemuritor precum minunatul „Mic dejun la Tiffany”.

Ecou peste ani. Un Oscar, apoi o moarte

2 februarie 2014. Într-un apartament din Manhattan este găsit mort în baie actorul Philip Seymour Hoffman. Cauza morții actorului de numai 46 de ani este intoxicația acută de heroină, cocaină, benzodiazepine și amfetamine. Cu opt ani înainte de tragica moarte Philip Seymour Hoffman câștigase, pentru interpretarea magistrală a rolului principal din drama ,,Capote” Premiul Oscar, Premiul BAFTA și Premiul Globul de Aur.

Filmul prezenta aspecte din viața celebrului autor Truman Capote din zilele în care documenta romanul ,,Cu sânge rece”. Numele lui Capote este legat și de ,,Mic dejun la Tiffany”, fiind autor al romanului care a stat la baza scenariului peliculei ce ne-a oferit minunata poveste jucată atât de frumos de Audrey Hepburn.

Începuturi

Truman Capote s-a născut într-o zi de 30 septembrie 1924 la New Orleans în casa tinerei de numai 17 ani Lillie Mae Faulk și a avocatului Archulus Persons. Nu are patru ani împliniți când cei doi divorțează și peste ani va susține că trauma acestei separări l-a urmărit veșnic. Rămâne cu Lillie Mae și urmează zile multe petrecute prin locuințe închiriate, camere de hotel ieftin. Lillie Mae neglijează educația copilului dar Truman învață cumva, singur, să scrie și să citească. Tânăra mamă îl predă unor mătuși sudiste și astfel copilul ajunge în Monroeville, Alabama. Timp de zece ani se dezvoltă în această zonă extrem de săracă dar copilărie îi este aici alinată de minunăția naturii.

Leagă o frumoasă prietenie cu Harper Lee, cea care peste ani va scrie „Să ucizi o pasăre cântătoare”, capodoperă ce va sta la baza unui scenariu de film de asemenea celebru. Truman regretă mereu lipsa părinților și va consemna episoade triste în care colegii mergeau la unele activități alături de tații lor iar el, mergând mereu neînsoțit, inventa mereu deplasări ale unui tată inexistent.

„Mă simțeam ca un fel de orfan spiritual, ca o țestoasă întoarsă pe spate.”

Când Lillie Mae se recăsătorește în 1933 cu bussinessman-ul Joe Capote, Truman merge din nou la ea și se mută la New York, oraș ce îl fascinează de la primul contact. Joe Capote îl adoptă și cel ce va fi autorul atâtor bestseller-uri devine Truman Garcia Capote.

Lillie Mae devine alcoolică, dărâmată de eșecul visului ei de a deveni o mare actriță, neglijează constant propriul copil, pe care îl umilește mereu. Truman este mutat din școală particulară în școală particulară, rezultatele sunt dezatruoase, iar directorul unei astfel de instituții le recomandă cu răceală o verificare atentă la un psihiatru, sugerat că ar avea un retard mintal. Lillie Mae și Joe Truman acceptă sugestia și rezultatele îi șochează: Truman are calificative excepționale și este clasificat „geniu”.

Cu un an înaintea împlinirii vârstei de 18 ani, renunță la scoală și găsește o slujbă prost plătită la „The New Yorker”. Talentul său literar se relevă inițial prin proză scurtă, pe care o trimite mai multor redacții. Scrie „O vară de răscruce”, primul său roman, dar îl abandonează rapid, nemulțumit de calitatea scriiturii. Primește premiul pentru cel mai bun debut pentru nuvela „Miriam”, apoi semnează un contact cu editura Random House, primind un avans de 1.500 de dolari pentru următorul său roman, „Alte glasuri, alte încăperi” care va apărea în 1948 și va deveni un adevărat bestseller. Odată cu succesul vine și notorietatea națională și Capote continuă să publice nuvele, interviuri, jurnale de călătorie, majoritatea acestor materiale apărând în „The New Yorker”.

După imensul succes al romanului „Harfa de iarbă” intră în lumea Hollywood-ului, odată cu semnarea contractului ecranizării. Devine parte a nebuniei de la Hollywood, mare petrecăreț și la un moment dat chiar organizator al unor astfel de evenimente, dintre care cel mai celebrru a fost „Black and White Ball”, balul mascat numit „petrecerea secolului”. Ține aproape de nebunia aceasta și în 1958 atinge culmea celebrității odată cu publicarea celui de-al doilea roman, „Mic dejun la Tiffany”. Cartea se vinde incredibil și este ecranizată în 1961, cu minunata Audrey Hepburn în rolul principal.

Lillie Mae asistă de departe la evoluția fiului și, tristă că ea nu a reușit niciodată ceea ce a făcut el atât de ușor și de firesc, își ia viața. Truman Capote devine depresiv, continuă însă să scrie, participă la diverse evenimente.

„Cu sânge rece”. Pe culmile celebrității

Când simte că nu mai poate scrie nimic care să-i ridice nivelul deja atins se întâmplă ceva. Este noiembrie 1959, o dimineață ce pare banală. Capote bea cafeaua și citește „New York Times”. Privirea îi cade pe coloanele ce prezintă un fapt macabru, șocant, povestea unei crime din Holcomb, Texas, o crimă făcută de doi tineri care ucid, în urma unui jaf scăpat de sub control, o familie formată din părinți și doi copii. O sună pe prietena lui din copilărie, Harper Lee și o roagă să meargă împreună la locul crimei pentru a documenta un reportaj pentru „The New Yorker”.

Ceea ce trebuie să fie un simplu reportaj va deveni, în urma unei munci întinse pe parcursul a șase ani, o carte, suma a zeci de interviuri, povestea executării criminalilor, eveniment la care asistă și scriitorul. Când publică romanul „Cu sânge rece” nici nu visează ca va avea încasări de două miliane de dolari. Cartea lansată de Random House în 1966 va fi declarată „cartea deceniului”. Succesul și banii nu pot însă anula epuizarea fizică și psihică a lui Capote.

Soția lui Bennet Cerf, prieten și editor Random House, va declara că documentarea pentru „Cu sânge rece” l-a făcut alcoolic. Cărțile lui sunt reeditate incredibil, este tradus în mai multe limbi, scrie în continuare, este prezent în platourile emisiunilor.

Declinul. Moartea

Când Esquire publică fragmente din „Rugăciuni împlinite” un imens scandal izbucnește. Personajele cărții erau ușor de identificat: actori, bancheri, artiști și oameni de litere cu care interacționase. Este izolat și exclus, nimeni nu vrea să îl mai primească, chiar și presa ajunge să îl ignore. Truman Capote argumentează romanul și esența lui celor care îi sunt aproape prin nevoia de a face cunoscută această lume fabricată a celebrităților dar renunță repede, învins și bea din ce în ce mai mult, apucându-se și de droguri. Când este oprit de poliție și i se oprește permisul de conducere, merge la o clinică de dezintoxicare, unde mărturisește că are halucinații.

Reușește cumva să continue să scrie și publică  „Muzică pentru cameleoni”, se mută apoi cu Joanne Carson în Bel Air, reușind să învingă uneori dependența de narcotice și alcool. Moare în brațele actriței Joanne Carson la 25 august 1948. Avea 59 de ani și doctorii au completat în raportul medico-legal astfel cauza decesului: o boală a ficatului complicată de flebită și intoxicație multiplă cu medicamente.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor