Home > Cultură > Celebrități > Constantin Titel Petrescu. Destinul unui vizionar
Celebrități Cultură Istorie

Constantin Titel Petrescu. Destinul unui vizionar

Constantin Titel Petrescu. Destinul unui vizionar

Constantin Titel Petrescu a fost una dintre victimele celebre ale comunismului și, deși numele său nu este pomenit foarte des, trebuie să știm că, în calitatea de lider al al Partidului Social-Democrat din România, s-a opus absorbirii acestui partid de către Partidul Comunist Român. A luat parte de asemenea la planificarea loviturii de stat de la 23 august 1944, ulterior fiind numit ministru în primul guvern Sănătescu, funcție deținută între 23 august și 4 noiembrie 1944.

Tinerețea între filosofie și avocatură

A venit pe lume la Craiova, într-o zi de 5 februarie 1888, în casa unui funcționar al Băncii Naționale detașat în capitala Olteniei, la filiala locală. După absolvirea colegiului bucureștean „Sf. Sava” în 1903, este admis la Facultatea de Litere, secția Filosofie, instituție unde începe să fie atras de doctrina social-democraților.

Devine o voce serioasă a acestei doctrine, declanșând o serioasă mișcare în rândurile colegilor, care îl urmau, fermecați și de carisma sa deosebită. În același timp, este amenințat cu excluderea  din facultate de anumiți profesori conservatori. Renunță la filosofie și se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe timpul căreia începe să frecventeze Cercul de Studii Sociale al lui N. D. Cocea, un centru cu sediul în casa lui Cocea. După licențiere pleacă la Sorbona, la Paris și se specializează în dreptul penal.

Constantin Titel Petrescu

Revine la București și în anul 1911 se înscrie în Baroul Ilfov, avocant pledant. În politică se întoarce odată cu colaborarea cu ziarul „România Muncitoare”, unde semna articole inflamante în care amintea ferm despre

dreptul la referendum, descentralizarea administrativă și autonomia comunală, sancționarea prin lege a funcționarilor statului pentru orice abuz și atingerea drepturilor cetățeanului, asigurare unei Justiții cinstite, drepte și independente, reorganizarea învățământului, aplicarea unui impozit direct, proporțional și progresiv, introducerea contractului colectiv de muncă, crearea unei case generale de ajutor pentru boală, invaliditate, lipsă de lucru și bătrânețe, organizarea unui credit agricol, reforma agrară.”

Debutul ca apărător vine odată cu procesul lui Alexandru Nicolau, un fost coleg de facultate care publicase în cadrul rubricii „Scrisori pentru recruit” o serie de articole în care deplângea condițiile inumane în care tinerii militari trăiau în armată. A fost acționat în judecată de Ministrul de Război care a considerat că articolele îndeamnă la nesupunere.

Cazul a stârnit un scandal politic imens, ziarele de mare tiraj făcând o adevărată campanie de susținere a lui Nicolau, dar și de blamare a abuzurilor din armată. Tânărul avocat Constantin Titel Petrescu a avut o pledoarie impresionantă în fața Completului de Judecată, iar verdictul a fost achitarea lui Nicolau.

Continuă să lupte cu arma condeiului și scrie articole cu caracter memorialistic din timpul Campaniei militare din Bulgaria din anul 1913 în care dezvăluie aspecte cu privire la incompetența politică sau administrativă, precaritatea dotării sanitare din armată și chiar haosul provocat de incompetența profesională a unor ofițeri. Toate aceste au dus la situația în care trupele române s-au retras din fața inamicului mult mai organizat, România semnând în luna martie a anului 1918 rușinoasa Pace de la Buftea prin care i se impuneau condiții umilitoare.

Constantin Titel Petrescu este demobilizat din Armată și rămâne în București, continuând lupta politică. La 18 aprilie convoacă pe Ilie Moscovici, Iordan Ionescu, Tache Georgescu și Ecaterina Arbore și împreună redactează un manifest față de lașitatea Guvernului Marghiloman care „a dus țara la dezastru”. În noiembrie scoate gazeta „Trăiască socialismul”, devenită imediat „Socialismul”, dar după trei săptămâni publicația este suspendată. Tipografii bucureșteni organizează la 13 decembrie 1918 o grevă revendicând programul economic și politic al social-democrației, ziua de muncă de 8 ore, înlăturarea cenzurii și garantarea libertăților cetățenești.

Cariera politică

În anul următor, la debutul lunii februarie, vin în capitală Ion Fluieraș și Iosif Jumanca, miniștri în Consiliul al Transilvaniei, merg la regele Ferdinand și cer deschiderea sediilor PSD, libertatea întrunirilor și oprirea teroarei împotriva social-democraților. Regele, secondat de ministrul Ion I. C. Brătianu, le-a satisfăcut cererile. Un reper important al carierei sale este constituirea în 1923 a „Ligii Drepturilor Omului”, o entitate la care aderă mari oameni ca Grigore Iunian, Virgil Madgearu, Dem I. Dobrescu, Radu Rosetti, Constantin Mille, dr. N. Lupu, Constantin Rădulescu-Motru, Victor Eftimiu. Liga a lansat manifeste istorice, a lansat apeluri emoționante, cu timpul ajungând să deranjeze teribil. La cererea regelui Ferdinand, Ion I. C. Brătianu o va dizolva înainte de a demisiona.

Constantin Titel Petrescu

La 7 mai 1927 deschide lucrările partidului și după câteva zile se votează revenirea la vechea denumire: Partidul Social Democrat. Entitatea politică avea un solid program politic care etala  o categorică delimitare față de comunism. În Biroul Comitetului Executiv Central al PSD a fost ales ca secretar Constantin Titel Petrescu, ulterior în funcție ca vicepreședinte, președinte al Comitetului Executiv și apoi președinte al partidului, funcție deținută până la sfârșitul vieții.

Reprezintă partidul la Paris, Bruxelles și Viena, unde discursurile sale impresionează. În mai 1933, în cadrul Congresului PSD, Constantin Titel Petrescu este reales președinte al partidului și în cuvântarea sa se pronunță împotriva regimului hitlerist din Germania, prevăzând pericolul acestui regim antidemocratic, calificând mișcarea legionară ca o „trădare a românismului”. În 1938 regele Carol al II-lea instaurează dictatura personală, încercând să imite rețeta lui Mussolini și prima măsură este desfințarea tuturor partidelor și crearea unui partid unic, „Frontul Renașterii Naționale”. Scos în afara legii, PSD a supraviețuit grupat în jurul ziarului „Lumea Nouă”, ziar condus de Constantin Titel Petrescu.

La 7 iulie 1940, semna un articol istoric:

Cu inima sângerândă și cu mâinile ferecate a trebuit să îndurăm sfâșierea unui trup din trupul țării, Basarabia toată și o bună parte din «dulcea» Bucovină ne-au fost răpite.”

După 6 septembrie 1940, regimul antonescian de dictatură militară a interzis ziarele cu caracter politic, inclusiv „Lumea Nouă”. PSD a continuat sa-și mențină structurile, în noiembrie 1941 fiind aleasă o nouă conducere, având ca președinte pe același Constantin Titel Petrescu care constituie în 1942 un comitet de inițiativă care declanșa „lupta împotriva hitlerizării țării și intrării în război alături de puterile Axei”. În a doua parte a anului 1943 ia ființă Comitetul Executiv al PSD, având ca președinte pe Constantin Titel Petrescu. Acesta primește acordul de a demara o acțiune subversivă cu scopul de a înlătura dictatura antonesciene, împreună cu liderii PNȚ, Iuliu Maniu, și PNL, Dinu Brătianu. Până în ziua de 23 august au avut loc diverse întâlniri în locații ca Sinaia, Popești Leordeni sau București. La 24 august 1944 apare primul număr al ziarului „Libertatea”, organul de presă al PSD, având ca director pe Constantin Titel Petrescu, imediat se reorganizează Comitetul Central al PSD, un număr mare de persoane cer să adere, convinse de credibilitatea acestui partid.

Jocurile politice, anumite tactici impuse și de conjunctura istorică au făcut ca Petrescu să consimtă în 1944 ca PSD-ul să devină partener egal alături de PNȚ și PNL și cu PCR, reprezentat de Lucrețiu Pătrășcanu, în vederea înlăturării dictaturii antonesciene. În ziua de 1 mai a anului 1944 Radio Londra anunță apariția Frontului Unic Muncitoresc–FUN, care își propunea să lupte pentru izgonirea trupelor hitleriste din România. Constantin Titel Petrescu a fost ferm în ideea că atitudinea PSD față de partidele din coaliția antihitleristă este datorată numai unui spirit de colaborare națională.

Constantin Titel Petrescu

20 iunie 1944. Cele patru partide semnează o declarație comună prin care anunță constituirea Blocului Național Democrat, „care să acționeze pentru salvarea țării”, cu scopul de a impune „un regim constituțional, democratic, pe baza acordării drepturilor și libertăților civile tuturor cetățenilor țării”. Din păcate istoria va demontra că Petrescu a greșit atunci când, în 1945, a intrat cu partidul său în Frontul Național Democrat, alcătuit din PCR, Frontul Plugarilor condus de Dr. Petru Groza, Uniunea Patrioților, Madosz, Sindicatele Unite și PNȚ (fracțiunea Anton Alexandrescu). Curând a fost limpede faptul că FND-ul era, de fapt, o simplă manevră a comuniștilor de a avea o majoritate electorală.

Temnița. Sfârșitul

Drumul lui prin hățișurile politice ale anilor de început al comunismului în România s-a terminat în închisoare. La 13 iunie 1949, Securitatea raporta că arestase toți social–democrații importanți. Mulți dintre aceștia s-au sfârșit în temnițe și amintim nume ca Iosif Jumanca, Ion Fluieraș și George Grigorovici, Ene Filipescu și Ilie Predaru. Constantin Titel Petrescu a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru fapte imaginate de mințile sărace ale securiștilor. A fost plimbat prin multe închisori, a cunoscut coșmarul torturii, a trăit în foame și în frig. În anul 1955, fără puteri , grav bolnav, îmbătrânit prematur, era pe marginea prăpăstiei. A fost adus așa, o umbră, de la Sighet în februarie 1955.

Constantin Titel Petrescu

I s-a cerut să semneze o scrisoare ce urma să fie publicată în „Scînteia”. Trebuia să se delimiteze de lupta sa politică în schimbul eliberării. Refuză, demn și este retrimis la carceră, continuându-se maltratarea sa fizică și psihică. Acceptă în noiembrie 1955 să semneze, după ce i se promite că toți social-democrații aflați în închisori vor fi eliberați.

După eliberare, va trăi numai în spital. Era bolnav de scorbut și de tuberculoză. A murit la 2 septembrie 1957, fiind înhumat la Cimitirul Bellu din București.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor