După ce a aflat că are cancer a trăit 30 de ani pe o insulă. Miracolul zonelor albastre din inima Greciei

Stamatis Moraitis, un grec stabilit de mult timp în Statele Unite, a primit o veste devastatoare la vârsta de 66 de ani: suferă de cancer pulmonar în stadiu terminal.

Prognoza medicilor? Mai are de trăit cel mult nouă luni.

Fuga de soartă: O viață nouă în Zonele Albastre

Cu acest verdict, Moraitis și-a propus să se reîntoarcă în Grecia, pe insula Ikaria, dându-se bătut de soartă și dorind să-și scutească familia de drama și cheltuielile legate de finalul său.

Pe insula Ikaria, așteptările lui Moraitis au fost întoarse pe dos. Ajuns acolo, a descoperit că insula este cunoscută pentru numărul impresionant de persoane care ajung la vârsta de 100 de ani. Fără să știe, bărbatul intrase într-o „zonă albastră”.

Aici, înconjurat de prieteni vechi și beneficiind de aer pur, de apele clare ale mării și de alimentația tradițională a locului, starea lui de sănătate a început să se îmbunătățească considerabil.

Treptat, forța lui Moraitis a revenit. A început să se dedice grădinăritului, plantând și viță de vie. Deși inițial credea că nu va trăi destul de mult pentru a gusta vinul obținut din aceasta, destinul avea alte planuri. Astfel, trei decenii mai târziu, Stamatis era nu doar în viață, dar și extrem de activ, preocupându-se de cultivarea fructelor, legumelor și măslinilor.

Dan Buettner, cercetător pasionat de misterele longevității, a ajuns în Ikaria tocmai pentru a descoperi ce determină longevitatea remarcabilă a locuitorilor săi. Întâlnindu-l pe Moraitis, a vrut să afle răspunsul la aceeași întrebare. Moraitis, cu un umor tipic grecesc, i-a răspuns: „Nu știu! Presupun că am uitat să mor”.

Buettner a analizat posibilitățile: fie Moraitis avea o genetică excepțională, fie mediul în care a ales să-și petreacă ultimii ani de viață a jucat un rol esențial. Studiile indică faptul că genetica contribuie doar cu 20-25% la durata vieții noastre.

Schimbarea mediului, stilul de viață, obiceiurile alimentare, conexiunea cu natura și socializarea pot avea un impact mult mai mare asupra longevității. În „zonele albastre”, oamenii beneficiază de un stil de viață activ, o alimentație sănătoasă și o comunitate puternică.

În final, Moraitis, care s-a bucurat de toate avantajele unei „zone albastre”, a declarat pentru BBC: „Încă mai beau vin și muncesc”.

A trăit activ și a beneficiat de toate plăcerile simple ale vieții până la sfârșit, părăsind această lume la venerabila vârstă de 98 de ani.

Ce sunt zonele albastre?

Zonele Albastre au fost prezentate inițial ca regiuni în care locuiesc unele dintre cele mai longevive persoane de pe glob. Totuși, studii recente au pus sub semnul îndoielii această afirmație. Așadar, ne putem întreba dacă aceste regiuni încă oferă informații valoroase despre longevitate.

Conform unei recenzii publicate în 2016 în „American Journal of Lifestyle Medicine”, termenul de „Zone Albastre” este unul nescientific, dar se referă la regiunile geografice unde oamenii sunt presupuși că trăiesc mai mult.

Conceptul a fost introdus pentru prima dată într-un studiu din 2004 din „Experimental Gerontology”. Acest studiu a identificat insula italiană Sardinia ca având cea mai mare concentrație de centenari, adică persoane care trăiesc până la vârsta de 100 de ani sau chiar mai mult.

Dan Buettner, afiliat National Geographic, și alți cercetători au extins această cercetare. Au identificat patru alte regiuni cu o longevitate crescută. Chiar dacă aceste regiuni sunt diferite din punct de vedere geografic și cultural, ele au multe caracteristici comune.

Buettner a sugerat în cartea sa din 2008, „Zonele Albastre: Lecții pentru o viață mai lungă de la oamenii care au trăit cel mai mult”, că aceste asemănări ar putea fi cheia înțelegerii motivului pentru care locuitorii lor trăiesc mai mult.

Dar conceptul de „Zone Albastre” a fost contestat. Un studiu din 2019, care nu a fost încă supus revizuirii de către experți, indică faptul că persoanele din Zonele Albastre s-ar putea să nu trăiască neapărat mai mult decât alții. Aceasta ar putea fi explicată printr-o evidență insuficientă sau chiar fraude legate de pensii.

Într-adevăr, anumite aspecte identificate de Buettner sunt susținute de studii științifice, în timp ce altele nu. De asemenea, multe cercetări care sugerează beneficii de sănătate sau longevitate din anumite stiluri de viață se bazează pe dovezi observaționale.

Se cunosc cinci „Zone Albastre”:

• Icaria, o insuliță grecească în Marea Egee
• Ogliastra, Sardinia, o regiune a unei insule italiene din Mediterana
• Okinawa, o insulă japoneză
• Peninsula Nicoya, situată în Costa Rica
• Comunitatea Adventiștilor de ziua a șaptea din Loma Linda, California

Buettner a identificat nouă caracteristici comune ale Zonelor Albastre:

1. Activitatea fizică regulată
2. Un scop sau o motivație clară în viață
3. Prioritizarea odihnei și somnului
4. Regula celor 80% în ceea ce privește alimentația
5. O dietă bazată preponderent pe plante
6. Consum moderat de alcool
7. Legături comunitare puternice
8. Prioritizarea familiei
9. Încurajarea unui stil de viață sănătos în comunitate

Notă redacție: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unui medic și nici alte tratamente recomandate de specialiști!

Recomandări autor