Home > Cultură > Istorie > Elevul fruntaș Amilcar Săndulescu, fiul Ostașului Necunoscut
Cultură Istorie Premium

Elevul fruntaș Amilcar Săndulescu, fiul Ostașului Necunoscut

Elevul fruntaș Amilcar Săndulescu, fiul Ostașului Necunoscut

În prima linie de morminte a Cimitirului Eroilor din Sineasca, la Craiova, este un monument închinat celui care a fost Amilcar Săndulescu, elev al Liceului Militar D.A. Sturdza din Craiova. La București, de asemenea, se depun deseori coroane la Mormântul Ostașului Necunoscut.

Povestea celor doi oameni începe în deceniul doi al secolului trecut, în anii în care omenirea începea să respire aerul păcii, după crâncene vremuri în care fusese sugrumată de marele război.

Începuturi. Fiul învățătorului din Mădularii de Beica

Istoricul Gh. Popa consemna că Amilcar ,,s-a născut la 20 februarie 1911, provenind dintr-o familie de învățători, Maria și Constantin Săndulescu. A rămas orfan încă de la vârsta de cinci ani, mama a decedat, iar tatăl a căzut pe front în prima campanie a războiului, în 1916. După terminarea cursului primar, ca orfan de război, a fost admis în clasa I la Liceul Militar din Craiova, unde, în scurt timp, a fost avansat la gradul de elev fruntaș pentru merite deosebite.”

Biografia copilului a fost așezată atât de frumos în cuvinte însă de un jurnalist local din Craiova, care, după moartea atât de tragică a lui Amilcar, a scris ,,Amilcar Săndulescu, fiul Eroului Necunoscut”, un volum închinat ,,orfanilor de război din țara aceasta, ocrotiților fără ocrotire adesea”, carte care a stat la baza ridicării monumentului de azi din cimitirul Sineasca din Craiova. Autorul scria, pe fila de început: ,,Din ce se va aduna, ne-am pus în gând să ridicăm o cruce la mormântul aceluia care a fost Amilcar Săndulescu și care își doarme acum somnul drepților, în cel dintâi șirag de morminte din Cimitirul Eroilor din Craiova.”  D.I. Atanasiu, cel care a scris cartea, era președinte al Sindicatului presei din Oltenia și Banat și îl cunoscuse pe impresionantul elev de liceu militar.

Așadar, povestea copilului începe în Mădularii de Beica, în frumoasa Oltenie, într-o arhaică familie de țărani. Constantin Săndulescu se școlește la gimnaziul din Slatina, termină apoi și gimnaziul  și devine învățător în localitatea natală. Întemeiază o bancă populară, ,,Izbânda satelor” și devine una dintre cele mai respectate persoane din comunitate. În 1905 se însoară cu Maria și gospodăria le este luminată de patru copii, Cleopatra, Artaxerxe (care va deceda înainte de izbucnirea războiului), Amilcar și Aristotel. Amilcar se naște în anul în care se sting bunicii lui, în 1911.

În clipa în care goarna războiului a sunat, Constantin intră în rândurile Regimentului 66 din Balș, cu grade de caporal pe umeri. Pleacă spre frontieră, se luptă în Ardeal, trece și pe frontul din Moldova și aici, pe 8 martie 1917 este răpus nu de un glonț ci de tifosul exantematic. Nimeni din familie nu i-a fost alături în momentul morții, nimeni nu a știut apoi în ce pământ i-a fost îngropat trupul. Înainte de a pleca pe front, lăsase un bilet fratelui, căpitanul Cicerone Săndulescu, rugându-l să aibă grijă de sufletele lăsate acasă, dacă nu se va mai întoarce.

Șase ani avea Amilcar când a rămas fără tată. Unchiul său, căpitanul Săndulescu, încă lupta în fruntea unei companii pe când orfanul purta pe câmpurile din jurul Mădulariului niște oi, în mijlocul naturii, dobândind o sensibilitate poetică ce se va regăsi mai târziu în scrierile lui. Noul învățător al satului îi pune cartea în mână, doi ani studiază sub îndrumarea celui ce i-a înlocuit tatăl la catedră, apoi unchiul întors din război îl transferă la Școala Normală de Băieți din Craiova. Repetă clasa a II a, pentru a ajunge la un nivel mai bun, apoi devine eminent, o dovadă fiind certificatul de absolvire numărul 78, semnat de Ștefan Velovan, renumitul pedagog.

Foto: Facebook: Craiova de ieri

Elev al Liceului Militar ,,D.A. Sturdza” din Craiova.

9,98 este media claselor primare și Amilcar se prezintă în 1922 la examenul pentru admiterea în Liceul Militar din capitala Olteniei. Comisia de admitere este uluită de cunoștințele copilului și președintele acesteia, nimeni altul decât delegatul Ministerului de Război, îl felicită. Este primul admis și primul va fi în ierarhie și pe perioada studiilor în această prestigioasă instituție de învățământ.

În vara anului 1921 este trimis la țară, la mama lui, pe care vrea să o ajute în gospodărie. Petrece acolo vacanța și la 1 septembrie o ordonanță îl aduce înapoi, la liceu. Timpul petrecut acasă i-a arătat suferința mamei singure, greutatea de a ține o gospodărie și micul elev, sfătuindu-se cu sora Cleopatra, hotărăște să sacrifice studiile pentru a-i fi mamei aproape mereu. La liceu este abătut mereu, unchiul său, acum comandant al liceului militar, crede că este o perioadă ce va fi depășită, dar, profitând de o misiune la București a colonelului Săndulescu, Amilcar se trezește la 3 dimineața, își face bagajele și pleacă singur cu trenul la Drăgășani, aici schimbă la Piatra Olt și ajunge astfel apoi acasă, după 18 km de mers pe jos. Își minte mama că a fost trimis acasă, înainte de a o îmbrățișa. Unchiul și mama au discutat apoi și au convins împreună copilul că Liceul Militar este o poartă extrem de bună către un viitor frumos.

În anii aceia, Leon Balby, un cunoscut cronicar francez, a avut inițiativa glorificării eroului necunoscut în primul război mondial. Pământul Europei ascundea oasele a sute de mii de soldați îngropați fără a avea o cruce. Franța a hotărât ca din zece locuri unde s-au dat lupte să fie aduse la Paris osemintele a tot atâția eroi necunoscuți. În 1920, pe câmpul de luptă de la Verdun, a fost ales Eroul Necunoscut de către un soldat al cărui tată murise pe front.

România a fost, alături de Belgia, Italia și Anglia, printre primele națiuni care au urmat frumosul exemplu al francezilor. S-a hotărât dezgroparea a zece soldați de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Tg. Ocna, Jiu, Prahova, București, Dobrogea, Basarabia și Ardeal. După deshumare, osemintele au fost așezate în zece sicrie, așezate apoi în Biserica ,,Adormirea Domnului” din Mărășești, pe 13 mai 1923.

,,Acesta este tatăl meu!”

Dintre sutele de orfani din țara noastră a fost ales Amilcar Săndulescu. El trebuia să se reculeagă în fața celor zece sicrie și apoi să aleagă unul singur, ce va rămâne pentru totdeauna Ostașul Necunoscut, simbol al sacrificiului bărbaților țării pentru reîntregirea neamului.

În momentul în care, după ce slujba preoților a încetat, copilul a înconjurat sicriele, s-a oprit în dreptul unui și l-a indicat cu mâna dreaptă. În liniștea aceea incredibilă, a rostit patru cuvinte: ,,Acesta este tatăl meu!”, apoi a îngenunchiat, și-a pus fruntea pe sicriu și a rostit o rugăciune, încet, de parcă ar fi fost doar el și tatăl lui.  Acela a fost momentul în care Amilcar Săndulescu a devenit ,,fiul Ostașului Necunoscut”. Ziarele din toată țara au relatat emoționantul moment, Amilcar devenind el însuși un veritabil simbol, dar români mai mândri ca oltenii din Mădulari și Craiova nu existau.

Un jurnal al elevului militar a fost găsit după dispariția acestuia: ,,Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând și, emoționându-mă, stăteam la îndoială, neștiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus mâna pe el. În momentul acela un fior mi-a străbătut sufletul și mi-au venit pe buză cuvintele: Acesta este tatăl meu!”

Sicriul a ajuns apoi la București, în Gara de Nord, unde era așteptat de regele Ferdinand, care purta uniformă de general. Așezat pe un afet de tun, a fost tras de opt cai până la Biserica ,,Mihai Vodă” și pe 17 mai 1923 a fost reînhumat eroul în Parcul Carol. Pe lespedea criptei au fost sculptate următoarele cuvinte: ,,Aci doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. 1916-1919.”

În momentul acela întreaga țară a păstrat un moment de reculegere, în timp ce 101 salve de tun însoțeau coborârea sicriului în criptă.

Sfârșitul. Techirghiol – Craiova, un vagon mortuar

Nu au trecut nici trei luni apoi și Amilcar Săndulescu a fost selecționat, datorită situației școlare deosebite, pentru a participa la o tabără la Sanatoriul Militar de la Techirghiol. Acolo și-a pierdut, într-un mod nefericit, viața. Era ziua de 28 iulie 1923 când Techirghiolul, Craiova apoi toată țara s-au îndoliat. Amilcar s-a înecat și a fost trimis într-un vagon mortuar, pe calea ferată, la Liceul Militar D.A. Sturdza.

Ajunge aici pe 2 august, la ora 18 și este întâmpinat de mulți craioveni, de femei cu jerbe de flori, de generalul Georgian, comandantul garnizoanei, de prefectul Nenoveanu, de magistrați, profesori, studenți, elevi.  O gardă de onoare constituită din foștii lui colegi îi dă onorul. Pe peron, îndurerată, mama lui Amilcar, văduvă din 1916, privea sicriul celui de-al doilea copil ce pleca atât de devreme.

Priveghiul se organizează la Liceul Militar, Amilcar este înconjurat de flori și de lacrimi o noapte întreagă. A doua zi, înainte de a fi înmormântat, foarte multe personalități vorbesc despre cel care a fost fiul Ostașului Necunoscut. Generalul Rujinski, inspectorul tehnic al învățământului militar, căpitanul Alexiu, comandantul de companie al copilului au cuvântări extrem de emoționante.  Sicriul este purtat pe brațe de elevii liceului militar, așezat pe car și, după serviciul religios de la Biserica Mântuleasa, alaiul se scurge ca un șarpe către cimitirul Sineasca, unde Amilcar se va odihni pentru vecie.

Arc peste timp

La aproape un deceniu de la cele întâmplate, memoria celor doi eroi, Ostașul Necunoscut și cel care l-a ales, elevul fruntaș Săndulescu, sunt încă cinstite în țara noastră.

Osemintele Eroului Necunoscut au fost mutate de comuniști, în noaptea de 22 decembrie 1958, în secret, la Mausoleul de la Mărășești, revenind acolo unde le era locul, în Parcul Carol, pe 26 octombrie 1991. Peste o lună, pe 26 octombrie 1991, a avut loc ceremonia de strămutare a Mormântului Ostașului Necunoscut la locul originar, pe esplanada din fața Memorialului Eroilor Neamului.

Elevii actualului Colegiu Național Militar ,,Tudor Vladimirescu” din Craiova străjuiesc la fiecare ceremonial monumentul din cimitirul Sineasca, frumoși înaintași ai lui Amilcar.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor