Home > Cultură > Celebrități > O viață de poveste: scriitorul și muzicianul Leonard Cohen

O viață de poveste: scriitorul și muzicianul Leonard Cohen

12 martie 2022, 22:30

Un bătrân cu o înfățișare comună, un bătrân parcă atemporal, cu borurile pălăriei lăsate peste ochi, de parcă și-ar feri mereu privirea. O voce guturală, profundă, un timbru care te face să închizi ochii și să zâmbești. Așa îl știam toți pe Leonard Cohen, artistul care a strălucit la o vârstă relativ înaintată, de parcă ar fi așteptat ultimul deceniu al secolului trecut pentru a se ridica deasupra altor voci.

Timp de mai bine de douăzeci și cinci de ani, între piesa „Suzanne”, care îi conferise statutul de vedetă și albumul „The future”, care l-a făcut celebru pe plan mondial, Cohen a stat în umbra marilor scene, deși a compus, a interpretat, a înregistrat discuri și se bucura de cronici favorabile. Cu toate acestea, discurile lui nu ajungeau în casele multor iubitori de muzică. Din punctul acesta de vedere, păstrând unele proporții, povestea lui amintește de cea a lui Sixto Rodriguez, magistral surprinsă în documentarul „Searching for Sugarman”.

Ar trebui să știm și că Leonard Cohen a fost, înainte de a fi un mare muzician, un laborios scriitor, unul excentric, poemele lui forțând limitele pornografiei, spuneau unii critici. În rarele apariții la televiziuni, sfida cu nonșalanță o societate închistată într-un conservatorism ce nu l-a atras niciodată.

Cei care au ascultat discografia lui nu vor putea înțelege de ce fost nevoie de acel sfert de veac de așteptare pentru a atinge succesul suprem. Ascultând primul lui album, „The songs of Leonard Cohen” din 1967 și „Dear Heather” din 2004 nu veți găsi diferențe semnificative de stil, veți auzi aceeași frază muzicală molcomă, aceeași profunzime a vocii, veți simți la fel de multă literatură în cuvintele textelor. Când a înregistrat „Dear Heather” avea deja 70 de ani și a împrumutat, pentru disc, și vocile lui Sharon Robinson și Anjani Thomas.

Cohen, scriitorul

În anii 80, Cohen declara: „Nu sunt lumina generației mele. Nu sunt purtătorul de cuvânt al unei noi sensibilități. Sunt doar un compozitor ce trăiește în Los Angeles, iar acesta este discul meu.” Dar până la acel moment, până a deveni compozitorul din Los Angeles, Leonard a fost un scriitor și încă unul de calibru. Romanul „Beautiful losers” apărut în 1966 îl plasează direct în anturajul oamenilor de litere de succes. Revistele alocă spații generoase unor cronici extrem de apreciative, oameni de succes își declară public aprecierea.

Printre ei, Bob Dylan. În anii în care New York-ul era la picioarele vedetelor folk, apariția lui, un scriitor misterios, cu zâmbete rare și priviri de filosof, a dat o pată de culoare. Niciun folkist nu se simțea amenințat de poezia lui Leonard Cohen, atâta timp cât el se rezuma la recitare. În momentul în care Cohen a început să cânte și-a câștigat nemurirea, însă nu s-a lepădat niciodată de literatură și literatură este în toate cântecele lui.

Premiul Nobel atribuit lui Bob Dylan a făcut mulți literați să ridice din sprâncene, însă ascultând ceea ce cântă Cohen se naște o altă dilemă: nu cumva cam târziu au găsit membrii juriului suedez o comoară literară în muzică?

Scriitor imens, dar și un adevărat star al muzicii, Leonard Cohen a fost el însuși, mereu, o controversă. Retragerea lui, în ultimii ani ai secolului trecut, într-o mânăstire budistă a uimit lumea toată, dar după penitența autoimpusă a revenit în forță, cu un nou album, cu un nou suflu, un Cohen mai puternic, mai spectaculos, ajungând să ducă muzica la limita hipnozei. O viață dedicată artelor, frumosului din miezul vieților noastre, o viață în care a fost scriitor de prim rang apoi, la bătrânețe, a urcat încet dar cu victorii răsunătoare pe scara celebrității mondiale.

Dacă ar trebui să alegem câteva repere biografice ale acestei miraculoase vieți, am trece astfel prin anii ce i s-au dat lui Cohen: născut în 21 septembrie 1934 la Montreal, evreul canadian Leonard Cohen a studiat la Mc Gill și Columbia, a debutat devreme, în 1956, cu volumul de poeme „Să comparăm mitologii”, dar consacrarea vine odată cu „The spice box of Earth” („Cutia cu mirodenii a planetei”). Pleacă departe de Canada, descoperă Europa și, alături de soție și copil, se stabilește pentru o perioadă în Grecia, pe insula Hydra, unde locuiesc timp de șapte ani. Aerul elen îl inspiră, scrie aici intens, apare volumul de poezie „Flowers For Hitler” în 1964, de asemenea romanele „The Favorite Game” în 1963 și „Beautiful Losers” în 1966. Poate cea mai frumoasă, cea mai elogioasă cronică a apărut în „Boston Globe”: „James Joyce nu a murit. Trăiește în Montreal și se numește Cohen.” Cohen a trăit în Anglia, pe insula Hydra din Grecia, iar în Statele Unite în California și la New York.

Dacă nu ați cunoscut încă magia scriiturii lui, citiți „Bird on a wire”, „Famous Blue Raincoat” sau „Marianne”, chiar dacă le-ați ascultate șoptite pe scene chiar de poetul lor. Literatura lui Cohen înseamnă un număr impresionant de versuri și doar puține dintre acestea au fost cântate.

Cohen, muzicianul

Mă gândesc uneori că muzica lui l-a ridicat atât de sus încât nu mai putem vedea versurile lui și o întoarcere la literarura coheniană este acum grea, dacă nu imposibilă. Idolul de mai târziu al multor generații de ascultători a început să cânte și inițial nu a fost lăsat așa cum era. Primul lui disc, remasterizat pentru a-i fi corectată vocea sobră, cu rezonanțe guturale, numai pentru a semăna cu artistul la modă al vremurilor, Bob Dylan, ni l-a ascuns de fapt pe Leonard.

Mai târziu, când a ales pentru imprimări studiourile din Nashville, studiourile care l-au lansat pe Elvis Presley, vocea lui a fost înregistrată normal, la tonalitatea corespunzătoare.

Leonard a debutat în muzică târziu, la vârsta de 30 de ani, după ce pe atunci celebra Judy Collins a cântat o versiune a piesei „Suzanne” care ajunge rapid un hit. Judy îi propune să cânte alături de ea în turneele sale și vine astfel vara anului 1967 și festivalul „The Newport Folk Festival”, când primii lui ascultători aud vocea ce va deveni inconfundabilă. Anii ce au venit au însemnat două concerte cu casa închisă la New York, apoi o emisiune la CBS Network. Cohen are aici ocazia de a-și cânta piesele și de a recita propriile poezii. În al doilea an de la apariţie, primul său album, „The Songs of Leonard Cohen” s-a vândut în 100.000 de copii, conform www.cinemagia.ro.

„Songs From a Room” vine destul de repede, în 1969, cu „Bird on a wire” și „The Story of Isaac” piese de rezistență, urmat în 1971 de „Songs of Love and Hate” și de „Leonard Cohen: Live Songs” în 1973. Anii 70 înseamnă și albumele „New Skin for Old Ceremony”, „The Best of Leonard Cohen”, „Death of a Ladies’ Man” și „Recent Songs”, anii 80 vin cu „Various Positions” și „I’m Your Man”.

Albumul acesta, „I’m Your Man”, este cel care i-a promovat cu adevărat imaginea reală. Cohen a introdus niște pasaje comice, de fapt un umor negru, care amintește de tânărul scriitor evreu din anii 60. A urmat lansarea „The future”, apoi trecerea în noul mileniu a adus albumul „Ten New Songs”.

În anul 2004, Leonard colaborează impecabil cu Anjani Thomas pentru „Dear Heather”. În 2008, artistul susține un grandios spectacol la Londra, spectacol ce a stat la baza albumului „Live in London” lansat un an mai târziu. De la „Suzanne” la „Dance Me To The End of Love”, albumul a integrat toate piesele care i-au adus celebritate. La începutul anului 2012, Cohen lansează „Old Ideas”, apoi, la 22 septembrie 2014, apare cel de-al treisprezecelea album, intitulat „Popular problems”. Ultima colecţie de piese noi ale lui Leonard Cohen s-a numit „You Want It Darker” şi a fost lansată la 21 octombrie 2016.

Peste câteva zile, pe 7 noiembrie 2016, artistul se stingea, la 82 de ani, la Los Angeles. În urma lui au rămas 12 romane, cărți de poeme și peste 20 de albume. Poezia lui a fost cântată de celebrități ca Judy Collins, U2, REM, Sting, Nick Cave, Rufus Wainwright şi Johnny Cash.

Leonard Cohen a venit de trei ori în țara noastră, în anii 2008, 2009 și 2012 și am fost norocoși să îl primim, deoarece în turneul din 2012 capitala noastră a fost singurul oraș est-european pe a cărui scenă a urcat imensul artist.

Citeste si