Home > Cultură > Celebrități > Vasile Cârlova. ,,Cinci flori și un miliard de absențe”
Celebrități Cultură Premium

Vasile Cârlova. ,,Cinci flori și un miliard de absențe”

Vasile Cârlova. ,,Cinci flori și un miliard de absențe”

Biserica Madona Dudu din Craiova este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova, situată în imediata apropiere a Muzeului de Istorie, chiar în centrul orașului. Având hram Adormirea Maicii Domnului, în secolul XIX a oferit burse de studiu pentru sute de copii din familii sărace, ajutându-i să își termine studiile. Printre bursierii ajunși personalități importante au fost Nicolae Titulescu și Constantin Brâncuși. Madona Dudu ascunde și o altă poveste frumoasă.

O cruce, o placă de marmură.

În curtea bisericii există o cruce, pe care scrie simplu: ,,Vasile Cârlova, 1809-1831”, iar la baza crucii este așezată o placă pe care se poate citi: ,,În acest loc a fost înmormântat Vasile Cârlova (1809-1831), ofițer al oștirii naționale, precursor al poeziei române moderne. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”

Tudor Gheorghe, marele artist oltean născut nu departe de locul unde a fost înhumat atât de tânărul poet, este poate singurul artist contemporan care șterge praful de pe poemele sale, unul dintre ele fiind pus pe note muzicale și interpretat în celebrele spectacole de poezie cântată ale maestrului.

Gândindu-ne la momentul în care Cârlova a trăit, a îmbrăcat uniforma ,,oștirii naționale” și a compus, vom constata, uimiți, că nu aveam nici poeți consacrați și nici armată nu prea aveam. Pentru a înțelege mai bine istoria poetului militar trebuie să ne întoarcem la Buzău, pe 4 februarie 1809. Este ziua în care se naște în familia ispravnicului Ioniță Cârlova, soțul Sevastiței, fiica clucerului Vasile Locusteanu, un copil. Vasile a venit pe lume într-o casă cu oameni de seamă, unul dintre strămoșii tatălui fiind mare sfetnic al lui Mihai Viteazul.

Rămâne orfan foarte devreme, tatăl său moare în 1811, iar la şapte ani după tată, în 1818, moare şi mama sa, copilul trecând în grija mătușii materne, Elena, femeie cu rădăcini oltenești, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu de la Târgoviște. Știm de la Șerban Cioculescu că a mai avut două surori, Balița, o copilă cocoșată, care s-a stins de asemenea devreme, la 20 de ani și Elena, căsătorită apoi cu colonelul Alexandru Florescu.

Copilăria alături de Grigore Alexandrescu. Debutul. Consacrarea

Fosta cetate de scaun a Țării Românești este locul unde limba franceză și limba greacă îi devin familiare, studiindu-le cu un dascăl de familie, un profesor privat, cum am spune noi astăzi. Vasile nu învață singur, are un prieten bun cu care participă la orele dascălului și acest copil este Grigore Alexandrescu, viitorul mare poet. În perioada aceasta, tânărul Cârlova este cucerit de scrierile lui Voltaire și Lamartine. Debutul literar are loc în anul 1827. Adolescentul traduce, printre altele, Zaira lui Voltaire. Trebuie să realizăm faptul că în vremurile acelea, în care se scria multă dramaturgie, traducătorii aveau un rol esențial, mai ales că multe dintre piese se jucau pe scenele teatrelor acelor vremuri.

Vasile Cârlova, alături de Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu traduc asiduu și din Racine, Moliere sau Corneille. În 1897, la 66 de ani de la tragica dispariție a poetului, Dimitrie Rosseti consemna că acesta, ,,fără altă instrucțiune decât cea culeasă în școalele primare”, deși avea doar 17 ani, a început să semneze poezii în ,,Curierul Românesc” al lui I.H. Rădulescu.

În aceeași gazetă va apărea un an mai târziu ,,Păstorul întristat”, poem ce va fi pus pe note în 1850 de Anton Pann.
,,Ruinele Târgoviștei”, prima poezie românească închinată unor vestigii istorice, plină de patriotism și atinsă de fiorul romantismului, este scrisă în 1828 dar apare pe hârtia gazetei în martie 1830. Poezia este publicată apoi și la Iași în ,,Albina românească”.

Nu greșim dacă spunem că Vasile Cârlova a inspirat ceilalți poeți ai vremii și argumente ale acestei idei pot fi ,,O noapte pe ruinurile Târgoviștei” a lui Rădulescu sau ,,Adio. La Târgoviște” a lui Grigore Alexandrescu.  Poetul este, alături de Iancu Văcărescu și mult mai cunoscutul Vasile Alecsandri, deschizător de drumuri în poezia românească, dând autenticitate liricii românești, care până la momentul acela era foarte influențată de greci sau francezi. În ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, George Călinescu scrie despre Cârlova că ,,are un simț acut al liniștii câmpenești, măsurate de zvonuri monotone.”

Înrolarea. Sfârșitul

În luna iunie 1830 ,,Curierul Românesc” îi publică ,,Înserarea”, apoi poetul este atras de cariera militară. Se înscrie în miliția națională, nucleu al ,,oștirii române” și primește gradul de sublocotenent de cavalerie.

În 1831, pe 18 septembrie, se stinge la Craiova, răpus de o boală infecțioasă pe care a luat-o din lagărul de la Craiova. Avea doar 22 de ani . Avem puține informații despre împrejurările în care a murit și acestea extreme de neclare. Singura sursă, verbală și neverificată de altfel, este Nicolae Ținc care spunea că poetul a plecat într-o dimineață rece călare la unitate, după ce toată noaptea dansase în sala unui bal. O ,,boală de piept”, probabil o pneumonie sau poate chiar o tuberculoză a mușcat rapid din trupul tânăr, moartea răpunându-l după două săptămâni de teribile chinuri fizice.

Trupul poetului militar este îngropat în curtea Bisericii Madona Dudu, dar apoi oasele îi sunt strămutate într-un cimitir al orașului. Astăzi, locul de veci al lui Vasile Cârlova este pierdut pentru totdeauna, nu există surse istorice care să precizeze locația acelui cimitir.

Nimeni nu poate spune azi la ce nivel ar fi ajuns creația lui Vasile Cârlova. Reamintim cuvintele celui care s-a ocupat de puținele lui poezii, antume și postume, Ion Heliade Rădulescu: ,,Geniul său poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă sub pana lui.

La 9 ani după deces, revista ,,Curierul Românesc” îi publica postum alte două poezii, regăsite de Rădulescu, ,,Rugăciune” și ,,Marșul românilor”, ultima cunoscută și cu un alt titlu, ,,Odă oștirii române”, titlu sub care a circulat înainte de publicare pe foi volante, ascunzându-se de ochii cenzurii.

Cinci flori, un miliard de absențe

Lui Vasile Cârlova îi sunt cunoscute doar cinci poezii, cu toate acestea este un reper extrem de important în poezia românească. Alături de Urmuz, un alt scriitor care nu a apucat să își vadă opera în volum, este unul dintre pietrele de temelie ale literaturii noastre.

Ovid Densușianu scria: ,,Ceva de mister învăluie figura acestui poet. A trecut ca o umbră printre noi, fără ca privirile mai multora să se fi oprit asupra lui cât a trăit şi fără ca din mărturii ale timpului să putem şti mai bine cum a fost viaţa lui.

Din nefericire, acest mister este greu de descifrat astăzi și de condamnat sunt oamenii care i-au fost contemporani și nu și-au îndreptat atenția asupra acestei drame în vremurile în care toate datele erau ușor de cules. Pe de altă parte, povestea primului romantic al liricii noastre este mai frumoasă așa, scrisă cu puține cuvinte și învăluită în enigme.

În anii ce au urmat trecerii atât de grăbite a lui Cârlova prin viață și prin literatură, mari scriitori au scris despre opera lui, dar cele mai frumoase cuvinte vin de la Nichita Stănescu: ,,Cârlova vine către noi cu cinci flori și un miliard de absențe.

Mult mai devreme, după 20 de ani de la tragica moarte, Nicolae Bălcescu lasă pe manuscrisul monumentalei lucrări ,,Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” următoarele rânduri, un omagiu atât de emoționant:

Cârlova! Floarea poeziei, june cu inima de foc. Ca o cometă trecătoare, tu străluceşti un minut peste România uimită şi încântată de lucirea ta. O moarte crudă te răpi fără vreme; dar apucaşi a ne lăsa o lacrimă fierbinte pentru gloria trecută şi o scânteie dătătoare de viaţă pentru viitor”.

După aproape două secole de la moartea poetului militar Vasile Cârlova, o cruce din curtea bisericii Madona Dudu din Craiova îl amintește zilnic celor care intră în lăcașul de cult. La Târgoviște, urbe ce și-l revendică pe poet cu mare mândrie, sculptorul Vasile Blendea a realizat în 1933 un bust de bronz al poetului, bustul regăsindu-se azi în fața Școlii Populare de Artă, iar Tudor Gheorghe este poate ultimul care îi menține poezia vie, cântându-i atât de frumos ,,Rugăciunea”.

Recomandări autor