Home > Cultură > Celebrități > Vivien Leigh, eterna Scarlett
Celebrități Muzică si filme

Vivien Leigh, eterna Scarlett

Vivien Leigh, eterna Scarlett

India, 1913. O stea se naște.

Dacă există un film care nu poate fi refăcut niciodată, acesta este cu siguranță ,,Pe aripile vântului”, iar unul dintre motive ar fi că niciodată nu a mai existat apoi o actriță cu talentul, frumusețea și magia protagonistei Vivien Leigh.

Fiica unui ofițer britanic din Cavaleria Indiană, Ernest Hartley și a Gertrudei Robinson Yackje, femeie ce spunea că are origini irlandeze dar biografii lui Vivien i-au descoperit apoi veridice rădăcini indiene, Vivian Mary Hartley s-a născut pe 5 noiembrie 1913 în India Britanică, Bengalul de Vest. Mama viitoarei actrițe iubea teatrul, fondând chiar o trupă proprie și la un astfel de spectacol urcă pentru prima dată pe scenă Vivien, recitând o poezie celebră, ,,Micuța Bo Peep”. Nimeni nu știa atunci că peste ani fetița va deveni una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul cinematografiei mondiale.

Familia asigură fetei o educație aleasă, merge la Londra, unde este înscrisă în 1920, la șapte ani, la ,,Convent of the Sacred Heart” („Mănăstirea Inimii Sacre”) din Roehampton. La școala condusă de călugărițe cea mai bună prietenă îi este Maureen O’Sullivan. Cele două fete își împărtășesc visul comun, acela de a deveni mari actrițe și peste ani amândouă vor trăi magia dorinței împlinite.Vivien cunoaște apoi toată Europa, se îndrăgostește iremediabil de artă, de muzică, de literatură, își continuă studiile în Franța, în Italia, la sfârșitul acestei perioade vorbind ca un nativ cele două limbi. În 1931, când se întoarce în Anglia, la familia ei, vizionează la teatrul West End un film în care Maureen, vechea sa prietenă, juca rolul principal, își amintește de visul ei din copilărie și se înscrie la Academia Regală de Artă Dramatică din Londra. Aici talentul ei va fi șlefuit și porțile către o incredibilă carieră în cinematografie i-au fost larg deschise.

Vivien Leigh. Ascensiunea

Se îndrăgostește de avocatul Herbert Leigh și, deși are doar 19 ani și avocatul nu este de acord cu potențiala aventură a ei în lumea filmelor, se căsătoresc. Un mariaj nefericit, urmat de debutul în filmul ,,Things are looking up”. Agentul John Gildon vine cu sugestia de a-și fixa ca nume profesional Vivien Leigh. Tot în această perioadă, Alexander Korda o refuză, considerând că este lipsită de potențial. Peste câțiva ani, o va admira în timp ce spunea discursul de mulțumire la decernarea premiului Oscar pentru cea mai bună actriță.

Intră precum o furtună în lumea teatrului, în 1935 joacă, la Teatrul Ambasador, ,,The Mask of Virtue”, iar criticii sunt extaziați. Imediat după spectacol, unul dintre oamenii care au aplaudat-o frenetic în sală ține să o felicite personal. Era Laurence Olivier, marele Laurence Olivier și din acea zi au fost o perioadă doar buni prieteni. În memoriile sale, Olivier a consemnat primul impact cu fenomenul Vivien Leigh:

În afara privirii ei, care era pur şi simplu magică, Vivien poseda o seninătate, un echilibru perfect. Gâtul ei părea prea fragil pentru a-i susţine capul. Avea un aer surprins şi ceva din orgoliul unui jongleur ce poate realiza aproape în glumă o strălucită performanţă. Ea mai avea şi altceva: forţa de atracţie a unuia din cele mai tulburătoare temperamente pe care le-am întâlnit în viaţa mea. Acea ciudată, înduioşătoare scânteie de demnitate pare să fi fost acel ceva în stare să subjuge pătimaşa legiune a admiratorilor ei fanatici”.

Tânăra actriţă fermeca pe oricine prin ochii ei verzi-albaștri, incredibili, cu o privire când copilărească, când malițioasă, iar silueta ei extrem de fină îi sublinia ținuta aristocratică, cu rădăcini bengaleze. Imediat, Vivien are ocazia să își vadă noul prieten, pe Laurence Olivier, jucând în ,,Romeo şi Julieta” și peste mulți ani va declara că nu știe dacă în ziua aceea s-a îndrăgostit iremediabil de actor sau de personaj.  Sunt distribuiți amândoi în filmul ,,Fire over England” în 1937 și pe platourile de filmare a acestei pelicule va înflori dragostea lor. Pe timpul filmărilor, Vivien devorează romanul lui Margaret Mitchell, ,,Pe aripile vântului” și îi cere impresarului să o propună lui David Selznick pentru rolul Scarlett, care deja plănuise ecranizarea cărții de mare succes. Peste puțin timp, actrița declara unui jurnalist: „Eu am primit rolul lui Scarlett O’Hara”.

1938 photograph of Vivien Leigh and Clark Gable in a scene from the film, Gone With The Wind.

Scarlett. Succesul

Vivien face un rol senzațional, filmul primește zece premii Oscar, iar premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal îi revine ei. După marea premieră, The New York Times scria: „Ea este perfect concepută pentru acest rol, prin artă și natură, încât orice altă actriţă să o joace pe Scarlett ar fi de neconceput“.

În perioada filmărilor, perioadă care a născut teribile legende, unele neavând niciun izvor real, relația dintre ea și Laurence Olivier se degradează. În memoriile sale, Olivier scrie despre un comportament ciudat al interpretei lui Scarlett pe platouri, informații dezmințite de Olivia de Havilland peste ani: „Vivien a fost profesional impecabilă, disciplinată impecabil la ,,Pe aripile vântului”. Ea a avut două mari temeri: să dea tot ce are mai bun într-un rol extrem de greu și lunga despărțire de Larry, care era la New York.”

După succesul răsunător al acestui film, Vivien se sperie de celebritatea aceasta stranie și declară: „Eu nu sunt o stea de cinema, sunt o actriță. Existența unei stele de cinema, doar a unei stele de cinema ,este o viață prefăcută, trăită pentru valori false și pentru publicitate. Actrițele își continuă existența pentru o durată lungă și apar totdeauna roluri minunate care să fie jucate.”

În perioada filmărilor la „Pe aripile vântului”, Vivien Leigh şi Laurence Olivier au corespondat intens, pasional. Într-una dintre epistole, Vivien Leigh îi scria lui Laurence Olivier: „Dacă ne-am iubi doar cu trupurile noastre, cred că tot nu ar fi suficient. Te iubesc mult mai mult de atât. Tot sufletul meu îţi aparţine“. Marele actor îi răspundea: „Eşti în mod constant în gândurile mele. Nu am trăit până când nu te-am cunoscut pe tine“.

Lady Olivier

Iubirea dintre cei doi s-a oficializat în 1940, după ce Vivien Leigh a divorţat de Herbert Leigh Holman. Pe 21 august 1940  se căsătoresc în secret, la Santa Barbara, lângă Hollywood, având doar doi martori: Katharine Hepburn şi Ronald Colman. Magia cuplului a ajuns și la curtea regală, Olivier fiind numit la Buckingam cavaler al Marii Britanii. Vivien devine Lady Olivier, titlu pe care îl păstrează și după ce separarea survine între ei. Deși s-au iubit cu frenezie, relația lor a fost atinsă de infidelități ale amândurora.

Pe plan profesional, Vivien Leigh excelează în următorii ani, care vin cu grandioase roluri cum ar fi cele din ,,Waterloo Bridge” (1940), ,,That Hamilton Woman” (1941), ,,Caesar and Cleopatra” (1945) şi ,,Anna Karenina” (1948). Joacă alături de Laurence Olivier în piese de teatru cu recenzii nemaipomenite, cum au fost ,,Antony and Cleopatra” de William Shakespeare şi ,,Caesar and Cleopatra” de George Bernard Shaw.

În 1951 o interpretează magistral pe Blanche DuBois din ”A Streetcar Named Desire”, iar rolul îi aduce al doilea premiu Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal, premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă de dramă și premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă.

Blanche DuBois. Declinul

Pradoxal, după ,,Un tramvai numit dorință”, viața ei se aseamănă cu a personajului interpretat. Vivien are permanent nevoie de tratament psihiatric, ajungând până la soluția de a fi supusă unor terapii cu electroșocuri, tratamente ce i-au distrus sistemul nervos. Cu greu se mai putea controla, devenind o povară atât pentru propria ființă cât și pentru cunoștințe sau prieteni. Continuă să performeze, cu toate aceste probleme și în anii următori joacă în ,,The Deep Blue Sea” (1955), ,,The Roman Spring of Mrs. Stone” (1961) şi în ,,Ship of Fools” (1965) , în ultimul jucând alături de noua stea Simone Signoret.

Anul 1957 este anul în care se implică activ în campania de proteste împotriva demolării teatrului ,,Saint James”, pe locația căruia dezvoltatorii imobiliari plănuiau să construiască blocuri de apartamente. Vivien ajunge chiar și în Camera Lorzilor, tulburând o ședință a politicienilor. Este momentul în care Winston Churchill îi scrie, apreciindu-i curajul dar descalificându-i modalitatea de a acționa. Victimă a propriilor tulburări maniaco-depresive, Vivien rămâne singură, în ianuarie 1961 Laurence Olivier, marea ei dragoste, divorțând. Cei doi își găsesc alinarea în brațele altora, Vivien se refugiază alături de John Merivale, continuând să spună mereu că Olivier a fost ,,omul vieții sale”.

Iubirea ei pentru teatru, devotamentul pentru această artă, au fost răsplătite mult prea târziu. În 1963 primește premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină. Piesa pentru care a fost premiată este ,,Tovarich” și pe timpul repetițiilor leșinase de câteva ori în sala de teatru.

Marea actriță s-a stins pe 8 iulie 1967, la Londra, în Eaton Square. Avea doar 53 de ani și era răpusă de unele complicații ale tuberculozei. Trupul ei a fost incinerat la East Sussex și, respectând una dintre ultimele ei dorințe, cenușa a fost aruncată deasupra unui iaz de pe domeniul actriței din Blackboys. Se spune că, înainte de a muri în 1989, Laurence Olivier a vizionat toate filmele în care jucase Vivien Leigh și că a fost auzit spunând, melancolic: „A fost dragoste între noi”.

Când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea în India a marii actrițe, urmașii acesteia au donat muzeului ,,Victoria and Albert” din Londra toată arhiva artistei, sute de scrisori și fotografii, o adevărată poveste de iubire grafică.

Sunt azi foarte mulți oameni care iubesc enorm filmul ce nu va putea fi refăcut niciodată, ,,Pe aripile vântului”. În 2015, casa de licitații Heritage Auction a vândut cu 137.000 de dolari o rochie purtată de Scarlett în celebrul film. James Tumblin, specialist în coafură și machiaj la studiourile Universal, a fost cel care, începând cu anii 60, a început să adune o incredibilă colecție de suveniruri legate de film.

Au trecut 83 de ani de la premiera celui mai frumos film din toate timpurile și legendara Vivien Leigh, actrița care a făcut cel mai bun rol din istoria cinematografiei, pare mai vie decât niciodată.

Iar cuvintele lui Scarlett, ,,After all, tomorrow is another day.”, nu-i așa că sunt cea mai simplă filosofie de viață dintotdeauna?

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor