Home > Cultură > Celebrități > Darclée. Povestea primei Floria Tosca
Celebrități Cultură Premium

Darclée. Povestea primei Floria Tosca

În 1939, cu mulți ani înainte de fi arestat ca urmare a ,,înscenării de la Tămădău”, când nici nu ar fi visat că îl va îngriji pe Iuliu Maniu în ultimele sale zile de viață în temnița de la Sighet, Nicolae Haralambie Carandino publica ,,Viața de glorie și pasiune a marii cântărețe Darclée”. Cartea apărea la finalul anului în care Hariclea intra în nemurire la 12 ianuarie.

Hariclea Darclée

De la Brăila la Paris, via Turnu Măgurele-Viena

Cea care a rămas pentru eternitate ca Hariclea Darclée a primit, atunci când s-a născut  la 10 iunie 1860 la Brăila, pe atunci oraș din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, numele Hariclea Haricli. Enciclopediile ne spun azi că a fost o cântăreață română de operă, o soprană mai exact, iar elementul care o face unică la nivel mondial este acela că a fost prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera ,,Tosca” a lui Giacomo Puccini. O zi de 14 ianuarie a anului 1900 a fost ziua în care a avut loc premiera acestei opere la teatrul ,,Costanzi” din Roma.

A venit pe lume într-o familie cu sânge elen, mama ei, Maria Haricli, cu numele de fată Aslan, fiind nepoata domniței Mavrocordat, iar tatăl ei, Ion Haricli, fiind un respectat proprietar din Teleorman.

Haricleea copilărește la Turnu Măgurele până la 16 ani, când este înscrisă la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena.

În cartea lui, Nicolae Carandino scrie:

,,La nașterea ei, s-a prezis că duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”.

Până la împlinirea profeției ursitelor, Hariclea trece pe lângă moarte în copilărie, când este la un pas să îi cadă victimă epidemiei febră tifoidă.

Se căsătorește cu Iorgu Hartulari în 1881, Iorgu fiind un tânăr locotenent de artilerie și devine Hariclea Hartulari. În 1886 se află la Paris unde, deși primea de la familie 500 de franci lunar, are o viață plină de neajunsuri. I se naște copilul și nici statutul de mamă nu o poate ține departe de muzică. Continuă să studieze canto cu Edmond Duvernois, profesor la Conservator și scrie, fericită, familiei din România:

Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit.

Debutul este emoționant și vine la Brăila, în orașul natal, în 1881. La Paris este remarcată de Charles Gounod, care îi oferă rolul Margaretei din ,,Faust”. Cu rolul Margaretei debutează pe scena Operei în 1888. Gounod îi alege și numele de scenă, unul mai potrivit pentru teatru: „Hariclée”. În scurt timp, Hariclea Darclée devine celebră și compozitori celebri o contactează: Giacomo Puccini compune, special pentru ea, ,,Tosca”, Pietro Mascagni compune ,,Iris”, iar Alfredo Catalani ,,La Wally”. Românca se impune ca primadonna în celebrele teatre europene de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.

Hariclea Darclée

Rolul Chimène din ,,Cidul” lui Massenet îi aduce valuri de aplauze la Scala din Milano, locul unde se certifică faptul că este consacrată la nivel mondial. Debutează la Scala pe 26 decembrie 1890, cu Giuseppe Verdi în sală, iar succesul este urmat firesc de numeroase contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 continuă să cucerească cele mai mari scene ale lumii.

Visul de a cânta în România era unul permanent și niciodată nu părea împlinit, oricâte spectacole ar fi avut. Acasă românii o iubeau, iar spectacolele ei erau așteptate cu drag, însuși Regele Carol I conferindu-i ordinul ,,Bene Merente clasa I”, în timp ce poeții vremurilor îi închinau versuri.

Cel mai frumos moment al carierei este cu siguranță cel din 1900, când Puccini a văzut-o în ea pe Floria Tosca. La Roma, Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni, ultimul fiind poate cea mai mare iubire a ei.

Cu regele Carlos al Portugaliei, suveran care a iubit-o, a purtat o vreme o corespondență romantică. Într-una din epistole, Carlos îi scria:

Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți. Admir artista, iubesc însă femeia”.

Hariclea Darclée a avut un rol determinant și în fondarea Operei Române din București în 1921. Dragostea ei pentru muzică s-a transmis genetic, fiul ei, Ion Hartulari-Darclée, fiind un reputat dirijor și compozitor.

Vocea Haricleei Darclée s-a stins odată cu ea, din nefericire, deși ea a înregistrat mult pentru Casa de Discuri Fonotipia: arii și scene din ,,Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, ,,Traviata” de Giuseppe Verdi, ,,Iris” de Pietro Mascagni și ,,Tosca” de Giacomo Puccini. Toate matrițele acestor înregistrări au fost distruse pe timpul bombardamentelor celui de-al doilea război mondial.

Există însă două cântece românești, ,,Cântecul fluierașului” de George Stephănescu și ,,Vai mândruță dragi ne-avem” de Tiberiu Brediceanu, cântece înregistrate în ultimii ani ai vieții, cu acompaniament de pian.

Ultimele triluri

Hariclea Darclée

Trist a fost epilogul marii artiste! După ani în care fusese apreciată, elogiată de nume mari ca Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, după ore în care împărțise scenele marilor teatre cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno, după colaborări cu Toscanini, și-a trăit ultimii ani în uitare și în sărăcie.

Cea care fusese numită ,,măiastra pasăre de basm” sau ,,privighetoarea adorată” s-a stins la București. În ultimii ani a trăit o mare supărare, viile sale de la Cotnari, cele care îi asigurau banii pentru a trăi la finalul vieții, fiind distruse de grindină. Suferind de sarcom hepatic, boală ce i-a fost fatală, nu le-a mai putut restaura.

Funeraliile marii artiste au fost organizate și finanțate de Ambasada din România a țării unde strălucise cel mai frumos: Italia.

În anul 1995, când s-au aniversat 135 de ani de la nașterea Haricleii Darclée, la Brăila s-a organizat Concursul Național de Canto cu numele ei, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Concursul a devenit internațional în anul 1997 și de atunci se repetă din doi în doi ani.

Hariclea Darclée

În anul 1960 regizorul Mihai Iacob a realizat un film bazat pe povestea vieții marii soprane, o dramă care a intrat în anul următor în concursul de la Cannes. Rolurile principale au fost interpretate de actori ce vor deveni monștri sacri ai cinematografiei românești, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Amza Pellea și Ștefan Mihăilescu-Brăila. Filmul prezintă povestea de iubire dintre Haricleea și Iorgu, bărbatul fiind interpretat de tânărul pe atunci Victor Rebengiuc.

Hariclea Darclée a avut un repertoriu compus din 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute și premiere locale de mare succes.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor