Home > Cultură > Celebrități > Doctor Jivago: Nobelul, ecranizarea. Lumini și umbre
Celebrități Cultură Premium

Doctor Jivago: Nobelul, ecranizarea. Lumini și umbre

Doctor Jivago: Nobelul, ecranizarea. Lumini și umbre

La 24 octombrie 1958 Academia Suedeză acorda scriitorului rus Boris Pasternak prestigiosul Premiu Nobel pentru Literatură „pentru deosebita măiestrie atinsă în poezia lirică contemporană, precum și în domeniul marilor tradiții epice rusești.”

Misterele unui Nobel din 1958

Doctor Jivago

În deceniul trecut un ziarist suedez readucea în atenție dilema veche de zeci de ani a acordării premiului, scriind un articol documentat în cotidianul „Svenska Dagbladet”. Numele jurnalistului este Kaj Schueler și pentru documentarea articolului a consultat documente vechi ale Academiei Suedeze, ale CIA și ale agenţiei centrale de informaţii americane, concluzionând că fiecare dintre aceste instituții a avut un rol decisiv în impunerea lui Pasternak în faţa juriului. Teoria nu era una nouă, fiind deja expusă de cercetătorul rus Ivan Tolstoi în 2006. Tolstoi, membru al redacţiei postului „Radio Liberty” și autor al unei cărți despre premiul lui Pasternak, susținea că CIA-ul a sponsorizat integral traducerea în limba rusă a romanului „Doctor Jivago”, singura piedică în calea acordării premiului fiind aceea a inexistenței romanului în  limba rusă.

La vremea respectivă, Tolstoi declara într-un interviu acordat pentru „Moscow News”:

„În timpul războiului rece ambele părţi au folosit metode diferite, dar pentru subversiunea ideologică a puterii sovietice, americanii au utilizat întotdeauna metode originale. În loc de a folosi otravă, deraieri de trenuri şi răpiri de persoane, CIA-ul a subminat Kremlinul prin cultura rusă, care sovieticilor le era interzis să o cunoască sau să o amintească.”

Există oameni de litere care susțin că nu a fost un demers singular, Osip Mandelstam și Ahmatova fiind alți scriitori interziși protejați de CIA.

În momentul în care jurnalistul suedez redacta materialul se ridicase embargoul de cincizeci de ani pus asupra documentelor interne ale dezbaterilor Academiei Nobel. Kaj Schueler a aflat astfel că ședinţa definitivă a avut loc la 25 septembrie 1958 și că în ziua aceea candidații finali intrați în cursa pentru premiu, italianul Alberto Moravia şi scriitoarea daneză Karen Blixen au fost înlăturaţi în ideea a i se acorda premiul lui Pasternak. În minuta ședinței secretarul comitetului, pe numele său Oesterling, consemna:

Analiza făcută, prin intermediul unei terţe persoane, a contribuit la forjarea convingerii mele că Pasternak este unul de poeţii de mare importanţă ai epocii actuale, prin îndrăzneala şi rafinamentul său artistic.”

Doctor Jivago

Kaj Schueler a precizat că acelaşi secretar al comitetului avea o cu totul altă părere cu un an mai devreme, când susținea ferm că „premierea lui Boris Pasternak ar stârni un ecou în rândurile publicului.”

Dilema rămasă a fost mereu cine a fost acea „a treia persoană” care şi-a impus analiza. Schueler a ajuns la concluzia că publicarea romanului „Doctor Jivago” în limba rusă a forțat acordarea premiului, iar cea de-a treia persoană din comitet a fost un informator italian care a dezvăluit Academiei Suedeze existenţa unei traduceri la Editura Feltrinelli și mai ales apariţia în limba rusă, la Paris, a unei ediţii ilegale.

Un emigrant rus a fotografiat pentru CIA manuscrisul romanului pe aeroportul din Malta, agenţia centrală americană de informaţii achitând apoi traducerea și publicarea în limba rusă a lui „Doctor Jivago”.

Pasternak. Viața

Fiul al unui membru al Academiei de Arte, Boris Pasternak s-a născut și a crescut într-o familie de artiști profesioniști, tatăl său fiind pictorul Leonid Pasternak iar mama pianista Rosa Kaufman. Se explică astfel firesc primele lui preocupări, desenează, cochetează cu compoziția muzicală, până în momentul în care A. N. Skriabin, un prieten al tatălui, îi descoperă farmecul filosofiei.

În anul 1909 se înscrie la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității din Moscova, renunțând pentru totdeauna la cariera de muzician, trei ani mai târziu pleacă în Germania, aplecându-se asupra studierii operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la filosofie, viitoarele sale creații literare aprofundând-o însă mereu și alege să își dedice viața literaturii.

Doctor Jivago

Debutul editorial vine în 1911 când i se publică câteva poeme în almanahul grupării „Lirika”, trei ani mai târziu debutând și în volum cu placheta de versuri „Geamănul din nori”. Abia după finalizarea examenelor de la Universitatea din Moscova va putea definiva primul său volum de versuri.

Influențat decisiv de generația sa, Pasternak se aliniază literar în gruparea moderat futuristă „Centrifuga”. Volumulele „Pe deasupra barierelor”, „Sora mea viața” și „Teme și variațiuni”, în care Pasternak își elaborează modul unic de a surprinde lumea, sunt primite cu entuziasm, introducându-l astfel în cercul select al marilor poeți.

În anii ’20, după Revoluția Roșie, Pasternak scrie poemele epice „1905” și „Locotenentul Schmidt”. Acestea, la care adăugăm poemul „Înalta maladie”, sunt scrierile care îi aduc recunoașterea oficială a criticii.

Finalul anilor ’30 îl găsește deprimat, trist din cauza terorii staliniste. Se lasă de scris și își câștigă banii traducând din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petőfi și alți scriitori clasici.

În timpul celui de-al doilea război mondial publică volumele de versuri „Pe trenuri timpurii” și „Întinderea pământească”. Odată cu instaurarea păcii, începe să scrie romanul „Doctor Jivago”, o frescă având elementul central un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială.

Este interzis total de comuniști și în 1948 este topit întregul tiraj de opere al scriitorului. Publică astfel romanul în străinătate în anul 1957, în Italia. Decernarea Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 creează valuri urâte în presa sovietică. Este exclus din Uniunea Scriitorilor Sovietici și determinat să renunțe la Premiul Nobel.

Doctor Jivago

Prima ediție în limba rusă a romanului „Doctor Jivago” fusese publicată la Editura ,,Mouton Publishers” din Olanda, la solicitarea CIA.

În 1959, la un an de la primirea Nobelului, termină ceea ce va fi ultimul său volum de versuri, „Când se înseninează”. Se stinge la 30 mai 1960 la Peredelkino, un sat din suburbia Moscovei celebru ca loc de creație al scriitorilor sovietici.

Romanul. Ecranizarea.

Romanul nu a trecut de cenzura URSS din cauza poziției independente a acestuia față de Revoluția din Octombrie. Manuscrisul a fost dus ilegal la Milano și, cu ajutorul lui Giangiacomo Feltrinelli, a fost publicat în 1957.  Premiul Nobel pentru Literatură din anul ulterior apariției romanului a fost un afront teribil pentru Partidul Comunist din Uniunea Sovietică. Romanul a avut două ecranizări, prima, cea mai celebră, fiind regizată de britanicul David Lean în 1956, a doua fiind relativ recentă, miniserialul rusesc din 2006, adaptat pentru televiziune.

Versiunea lui David Lean este o capodoperă, un film american de război produs de casa de filme Metro-Goldwyn-Mayer, cu Omar Sharif în rolul doctorului Yuri Andreyevich Zhivago, cu Julie Christie interpretă a Larei Antipova, cu

Geraldine Chaplin în rolul Tonyei Gromeko, Rod Steiger în rolul lui Victor Ippolitovich Komarovsky, Tom Courtenay în rolul lui Pavel Pasha Antipov și Ralph Richardson interpretându-l pe Alexander Maximovich Gromeko.

Dincolo de vremuri, „Doctor Jivago” al lui Boris Pasternak rămâne amintirea faptului că regimul sovietic a fost învins de cei care au luptat cu arma condeiului, Pasternak și Soljenițîn fiind poate cele mai bune exemple de astfel de luptători.